CHIP ÎN AȘTEPTARE...

Distribuie pe:

“Așteptați aici, vă rog!”, i-am spus orbului, lăsându-l singur la un colț al gării orașului, ferit de circulație. Voiam să-l scutesc de a merge la ghișeul de bilete sau de informații, la panoul cu mersul trenurilor și la poștă. Întorcându-mă, l-am văzut de departe stând în picioare. În timp ce unii îl întărâtau, un copil se uita holbat la el, un cărucior de bagaje trecea pe lângă el, făcând o curbă periculoasă, și un vânzător de ziare, după ce îi prezentase oferta, plecă rușinat de la el. Orbul stătea nespus de liniștit. A trebuit să rămân și eu câteva clipe pe loc. A trebuit să-i privesc fața. Mi se părea că pașii din jurul său, vocile necunoscute și gălăgia forfotei din gară n-aveau pentru el nicio însemnătate. El aștepta, iar aceasta era o așteptare răbdătoare, încrezătoare și reculeasă. Pe fața lui nu se putea citi nici cea mai mică îndoială că eu n-aș mai reveni. Se putea vedea o rază minunată de bucurie anticipată. Credea că va fi luat din nou de mână. Cu greu am scăpat de imaginea impresionantă a acestui chip în așteptare, cu ochii acoperiți de pleoape. În acel moment am descoperit că așa trebuie să arate chipul creștinului cu adevărat credincios.

Sursa: Gândul de dimineață

Lasă un comentariu