Fizionomia regimului horthyst de ocupație
Anexând partea nord-estică a Transilvaniei, Ungaria horthystă a instaurat aici un regim de ocupație imperialistă de tip fascist, menit să extindă și să consolideze pozițiile Ungariei prin aplicarea politicii șovine, teroriste, împotriva populației românești și a celorlalte populații oprimate, în scopul schimbării raportului demografic în favoarea populației maghiare, cu alte cuvinte, întărirea dominației ungare asupra nord-estului Transilvaniei, în dauna populației românești și a altor populații asuprite prin: a) reprimarea rezistenței antihorthyste, antihitleriste, a oricăror forțe sociale, politice, confesionale, în vederea asigurării supremației regimului horthyst; b) expulzarea populației românești majoritare, pauperizarea economică a acesteia, precum și a altor populații asuprite; c) deznaționalizarea și maghiarizarea forțată a românilor, pentru diminuarea capacității lor de luptă împotriva ocupației horthyste, lichidându-le viața lor spirituală tradițională - religia, cultura - precum și instituțiile corespunzătoare - Biserica, școala etc.; d) continuarea acțiunii revizioniste împotriva României, pentru anexarea Transilvaniei de sud-vest și a Banatului.
Arbitrajul de la Viena nu a mulțumit pe deplin cercurile conducătoare horthyste, care au menținut deschis litigiul teritorial româno-maghiar. Ele au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica normalizarea relațiilor ungaro-române, imprimându-le o notă încordată, conflictuală. Regentul Horthy, în discursul rostit la Oradea, la 6 septembrie 1940, afirma că “prin obținerea unei părți din Ardeal, s-a făcut un nou pas către înfăptuirea idealului propus”. Susținând că Dictatul de la Viena nu reprezenta decât un prim pas spre satisfacerea totală a revendicărilor teritoriale ungare asupra României, ziarul Nyirvidék (Regiunea Nyir-ului), din 16 septembrie 1940, publica articolul cu caracter revizionist “Săptămâna fericirii”, prin care se cerea anexarea întregii Transilvanii. “Pe noul teritoriu ocupat din Ardeal - se scrie în acest articol - s-au constituit noi baze de plecare pentru (...) mutarea graniței Ardealului și pe crestele Carpaților sudici”. O asemenea conduită a fost imprimată de către oficialitățile ungare și unor elemente din conducerea minorității maghiare din România care aveau un trecut politic iredentist și erau recunoscute prin ostilitatea lor și susținerea oricărui act care ar fi slăbit din interior statul român, ceea ce ar fi permis să reactualizeze noi revendicări teritoriale față de România. Această realitate era constatată și de către diferiți observatori politici străini de la Budapesta, în sensul că “Ungurii din România vor fi totdeauna nemulțumiți, trebuie să fie nemulțumiți, această nemulțumire constituind motivul viitoarelor operațiuni militare (ale Ungariei împotriva României - n.n.)”.
Caracterizându-se această atmosferă, într-un document din epocă se arătau următoarele: “Cu toate ocaziile, la toate întrunirile și conferințele, organizate de comandanții militari, la toate inspecțiile ce se fac la detașamentele militare și a gărzilor naționale din regiunea de frontieră, precum și cu ocazia instrucției ce se execută cu aceste detașamente și gărzi civile, organizatorii urmăresc un singur scop, de a întări și ridica moralul populației și al trupelor, de a-i convinge despre pericolul ce îi amenință din partea României și de a-i îndemna să fie pregătiți din toate punctele de vedere pentru răfuiala ce va avea loc în curând cu România”.
În această perspectivă, regimul horthyst a luat o serie de măsuri practice pentru pregătirea armatei și a tuturor formațiunilor paramilitare, de informații și polițienești, pentru o eventuală ofensivă împotriva României, în scopul satisfacerii tuturor planurilor anexioniste ale Ungariei horthyste față de țara noastră.
În vederea exercitării ocupației asupra teritoriului cotropit și terorizării populației românești și a celorlalte naționalități asuprite din acest teritoriu, guvernul horthyst a creat un mecanism politico-administrativ și militaro-polițienesc, partide, organizații și diferite formațiuni paramilitare fasciste, care au desfășurat, imediat după 30 august 1940, o vastă campanie criminală diversionistă, revizionistă, împotriva populației românești din teritoriul românesc cotropit, pentru transformarea acestuia într-o bază care să faciliteze continuarea actelor de agresiune împotriva României.
După ce armata horthystă a ocupat nord-estul Transilvaniei, principalele partide politice, organizațiile și asociațiile horthyste au întreprins numeroase acțiuni pentru extinderea activității lor și în acest teritoriu, concomitent cu crearea unor formațiuni politice fasciste, limitate ca arie de acțiune, la această zonă.
