BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN NORD-VESTUL ȚĂRII SUB OCUPAȚIA HORTHYSTĂ 1940-1944 (XII) DICTATUL DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 (III)

Distribuie pe:

Fizionomia regimului horthyst de ocupație

Din acest noian de organizații și formațiuni, un loc de mare importanță pentru regimul horthyst l-a avut “Garda zdrențăroșilor” care și-a extins și în teritoriul cotropit activitatea teroristă, participând la acțiunea de deznaționalizare și exterminare fizică a populației românești, precum și la pregătirea războiului împotriva României, în vederea perpetuării dominației horthyste în această parte a Europei. Cu o ferocitate de neînchipuit, membrii acestei organizații au săvârșit numeroase crime împotriva populației românești și a celorlalte populații oprimate de regimul horthyst.

O altă formațiune paramilitară, care a ocupat un important rol în activitatea teroristă împotriva României, în timpul dominației horthyste asupra Transilvaniei de nord-est, a fost organizația “Turáni Vadászok” (Vânătorii Turanici).

Pentru îndeplinirea obiectivelor revizioniste împotriva României, acestei organizații I s-a încredințat misiunea de a forma echipe de teroriști, destinate să pregătească climatul pentru anexarea de către Ungaria și a Transilvaniei de sud.

O altă organizație destinată a întări dominația horthystă asupra teritoriului Transilvaniei cotropite a fost “Turul - Bajtársi Szövetség” (Uniunea Camaraderească - Turul), destinată în același timp a acționa împotriva României. Cei ce urmau să pună la cale acțiunile teroriste erau pregătiți, din timp, pentru cunoașterea în profunzime a terenului, a limbii, obiceiurilor, portului și psihologiei poporului român. Totodată, membrii acestei organizații erau instruiți în mânuirea armelor automate, în manipularea aparaturii radio, în montarea explozibililor etc.

Cea mai activă organizație paramilitară revizionistă care a acționat în perioada dominației horthyste asupra nord-estului Transilvaniei a fost “Országos Magyar Lövész Egyesület” (Asociația Generală a Tiranilor Unguri). Asociația s-a ocupat, pe lângă menținerea spiritului iredentist în rândurile populației maghiare și de reinstruirea maghiarilor din Transilvania care au făcut serviciul militar în armata română, ca și de pregătirea morală și militară a întregii populații maghiare din teritoriul anexat, cu scopul de a oprima pe români în cazul unui război dus de Ungaria horthystă împotriva României și de a da un ajutor efectiv armatei regulate ungare în lupta cu trupele române, în cazul în care armata ungară ar fi fost obligată să se retragă și să lupte pe teritoriul nord-estului Transilvaniei anexat în 1940.

Organizația regională X a Tiraliorilor, care avea în subordine județele Cluj, Ciuc, Mureș, Odorhei, Someș, Trei Scaune, Bihor, a avut ca șef pe baronul Aczél Ede. Relevându-se ca unul dintre cei mai fanatici susținători ai planurilor revizioniste integrale asupra României, baronul Aczél Ede, fugit din Aiud în octombrie 1940, după ce fusese condamnat de Tribunalul militar din Sibiu pentru acțiuni teroriste, antiromânești, inițiate după Dictatul de la Viena, a elaborat un vast program de eliminare și lichidare a românilor din partea de nord-est a Transilvaniei. Inspirat din perceptele fascismului revizionist horthyst, acest program a fost înaintat guvernului care i-a dat lui Aczél Ede mână liberă, punându-i la dispoziție fonduri însemnate pentru dirijarea prigoanei împotriva românilor.

Serviciile diplomatice românești făceau constatarea, în februarie 1943, că “prin membrii organizațiilor de tiraliori se execută cea mai conștiincioasă (agresivă - n.n.) activitate de deznaționalizare și prigoană a românilor, sub conducerea directă a lui Aczél”. Totodată, se consemna că “faimosul Institut de cercetări rasiale, menit să determine emigrarea în masă a românilor din Ardealul ocupat”, era opera organizației tiraliorilor. Într-adevăr, pe teritoriul de nord-est al Transilvaniei a fost creat, din inițiativa lui Aczél, așa-numitul Institut de cercetări rasiale care avea misiunea de a studia și elabora mijloacele prin care să se combată orice manifestări naționale ale românilor, pentru ca apoi să-i determine să emigreze în România, iar pe cei rămași să-i maghiarizeze prin orice mijloace. Ulterior, acest Institut și-a schimbat titulatura în Institutul de cercetări a raselor și de așezare socială. El a răspândit, prin satele românești din Transilvania cotropită, manifeste, prin care îndemna pe români să emigreze. Întregul program de exterminare a românilor a fost prefigurat de către Aczél Ede într-un discurs, rostit la 8 august 1943, la Șimleul Silvaniei, astfel: “Pe acești valahi puturoși, opincari, trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe dușmanii noștri (...) Camarazi! Preoții predică iubirea aproapelui, dar aceasta este numai o momeală, fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forța brută și această forță brută, noi, cu toții, trebuie să o întrebuințăm pentru a ucide și extermina pe acești valahi puturoși. Religia, prin cele zece porunci ale ei, spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia, pentru că acestea sunt păcate. Aceasta este păcat? Nu este păcat! Păcat va fi cu adevărat dacă nu vom extermina această bandă de puturoși, de valahi opincari. Vom organiza o noapte a Sfântului Bartolomeu și vom ucide și copiii în pântecele mamelor lor.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu