Aflat doar la a 7-a ediție, deci nu îl putem compara cu Sighișoara, care a avut deja 26 de ediții, tot cu costume de epocă, domnișoare cu fuste largi sau despuiate ca niște cadâne, dansatoare de Belly Dance, cum am învățat și eu la cursul de yoga, Ana Maria Mărginean din Brașov, având chiar denumirea Sundari de la tripura sundari, o altă noțiune învățată în ashram, festivalul din comuna Eremitu ne-a dus, dacă nu în antichitate, cum a avut intenția, fiindcă se pare că a existat un sit arheologic unde trăia o tabără de nu mai puțin de 2.000 de soldați romani, după spusele directorului Muzeului, Soos Zoltan, cel puțin în iluzia că ne aflăm în alt timp. Dansurile orientale mai mult ne-au transferat în vraja orientului, acestea fiindu-mi cunoscute din perioada când am cunoscut foarte bine filosofia indiană, teoria reîncarnării. Din păcate, ploaia permanentă a modificat radical intențiile organizatorilor, fiindcă multe activități s-au contramandat efectiv. De exemplu, dacă eu citisem în ziar că la ora 18 directorul muzeului invita pe toată lumea la casa Angi, un fel de muzeu al satului, eu, efectiv, nu am găsit acea casă, bucătarul spunând ba că e încuiată, ba că nu știe unde e. Intențiile au fost și negative, nu doar pozitive, dar am reținut concertul de muzică germană din biserica franciscană, în care m-am adăpostit mai mult de ploaie, cu gândul la călugărițele care ar putea trăi acolo toată viața! Amabile au fost Florentina Vary, Timea Fulop și David Morar, cele mai frumoase fiind nemțoaicele, cele din Alba Iulia, și cel mai bun prezentator, cel din Zalău. Acesta a prezentat mai mult de o oră nonstop, costume și ritualuri, armuri de epocă. Dar, din păcate, nu știu de ce a fost nevoie să se traducă și în maghiară, pierzându-se mult timp, într-o zonă în care toată lumea cunoștea limba română, deci, mai bine se traducea în engleză, franceză sau germană. Nu a fost comparabil cu Sighișoara în acest sens festivalul, acolo fiind spațiul mult mai european, aici prea maghiarizat. Mărturisesc, am avut o reținere să merg, și nici nu știu dacă voi repeta experiența. Fiindcă cineva, efectiv, nu înțelege că nu există niciun ținut secuiesc, suntem în România. Așadar, degeaba se chinuie cineva să le facă impresie bună celor din Zalău, cazându-i la Sovata, dacă îi umilește pe scenă să aștepte ore întregi, depășind programul, din cauza traducerii bilingve, deci, fără să dau nume, cei în cauză au fost cei mai opăriți, în special din Sălaj, deși poate au fost chiar cei mai buni, ca și frumoasele din Alba Iulia. Nu vreau să mă refer prea mult la aspecte negative, a fost frumos peisajul, impresionantă defilarea cu armuri, decorul natural, dar mi s-a părut extrem de lungit inutil momentul traducerii. Cele mai bune au fost dansatoarele fete, iar pentru târgul de sclavi au lipsit bărbații frumoși. Mulțumesc pentru transport dus-întors, dar la întrebarea unui localnic dacă mă simt singură în acel spațiu, răspunsul este da, din păcate, în ciuda sutelor de participanți. Spre deosebire de Sighișoara, unde, chiar dacă a trebuit efectiv să mă descurc singură și cu transportul și cu documentarea, mi s-a părut că nu sunt deloc singură, fiind înconjurată de un spirit realmente european. Pentru a depăși atmosfera de provincialism, va trebui ca pe viitor să înțeleagă sponsorii festivalului din Călugăreni că trăim în România. În rest, toate bune. Pentru un festival aflat la început, e bun, dar sperăm să mai crească. Nu prea am auzit de un festival antic aici, deci, totuși, e de lăudat această inițiativă. Dansurile și costumele au fost foarte bune. Cam atât.
