Un grup de peste 40 de sași originari din satul mureșean Senereuș, ale căror familii au emigrat în Germania după cel de-Al Doilea Război Mondial, s-au întors, marți, împreună cu copiii lor, pentru a le preda o lecție de istorie despre victimele atacului aerian, executat în data de 9 septembrie 1944, asupra unui convoi de refugiați civili, la ieșirea din Târgu-Mureș către Sângeorgiu de Mureș. Aceștia s-au adunat lângă crucea de stejar amplasată în urmă cu un an pe locul atacului și au adus un omagiu celor peste 40 de morți și peste 100 de răniți, rezultați în urma atacului aerian prin mitraliere, 12 dintre cei decedați fiind din satul lor.
Ceremonia a cuprins o relatare a unei supraviețuitoare a atacului, Regina Frintz, acum în vârstă de 92 de ani, dar care în 1944 avea 18 ani, prezentată de fiul acesteia, Horst Frintz.
“Este o întâmplare din cel de-Al Doilea Război Mondial, când sașii din Senereuș au fost bombardați la Sângeorgiu de Mureș, unde au murit 12 oameni din sat, iar alții au ajuns în spital. Au ajuns apoi la Reghin, i-au urcat în trenuri și au ajuns în Polonia. Printre victime a fost și fratele bunicului meu, care avea 53 de ani. Aceste evenimente mi-au fost prezentate de mama mea, Regina Frintz, care la vârsta de 92 de ani este foarte lucidă. Atunci avea 18 ani și astăzi încă scrie multe lucruri pentru ziare despre viața sașilor din Senereuș. Mi-a spus că dacă venim la Târgu-Mureș, neapărat să venim în locul acesta unde s-a întâmplat tragedia și asta am făcut”, a declarat Horst Frintz.
Avocatul Harald Zeitvogel, a cărui soție este din Senereuș, a prezentat, la rândul său, o parte din istorisirea Reginei Frintz, în care se arăta că oamenii care s-au refugiat împreună cu armata germană și au fost victimele acelui bombardament știau că pleacă din sat doar pentru trei zile, însă unii s-au reîntors abia după un an, iar alții niciodată.
“Doamna Regina Frintz a făcut o istorie completă a plecării sașilor senereușeni din comuna lor, în anul 1944. Atunci avea 18 ani și este un martor al acelor timpuri, inclusiv a atacului din 9 septembrie 1944. Pentru ea, pentru copiii și nepoții ei, acest loc are o mare importanță, fiindcă nu e vorba doar despre oamenii din satul ei, ci și de cei din alte sate, de unde sașii au fost evacuați. Au venit soldații germani în comună și oamenii nici nu știau că trebuie să plece, unii erau la câmp. Era prima dată când oamenii din sat s-au despărțit, în 8 septembrie 1944. Au înnoptat la Târgu-Mureș, unde au stat cu convoiul până a doua zi. Au plecat la drum și au văzut că vin avioane, au crezut că erau germane, dar era momentul în care România trecuse de partea aliaților. Noi credem că nici piloții nu au știut că aici sunt oameni nevinovați (...) Din Senereuș au murit 12 persoane, oameni nevinovați. Nu a fost timp pentru înmormântare, fiindcă, convoiul trebuia să meargă mai departe. Când au plecat din sat li s-a spus că va fi doar pentru trei zile, dar s-au reîntors abia după un an. Doamna Regina Frintz a relatat că au mers prima oară în Ungaria, apoi au plecat din nou, în Austria, iar când războiul s-a terminat, jumătate au fost în partea americană, iar jumătate au rămas pe partea ocupată de ruși. Astfel, cei din Est au venit înapoi. Înainte de război au fost 1.350 de sași în Senereuș, după război mai erau 450 de germani”, a spus Harald Zeitvogel.
Primele date istorice despre numărul și numele victimelor atacului aerian din 9 septembrie 1944 au fost furnizate anul trecut Arhivelor Naționale Mureș de către Asociația Sașilor Senereușeni din Germania. Potrivit documentelor aduse de sașii din Germania, între cei 40 de morți se regăseau și 12 persoane din satul Senereuș, adulți și copii.
“E un eveniment despre care noi, sângeorzenii, ne-am adus aminte cu respect. Alături de confrații dumneavoastră au fost răniți și decedați oameni și din comuna noastră, iar noi, cei care am văzut și am auzit de foarte multe ori despre acele momente, ne-am adus aminte. Eu, care aveam 5 ani și jumătate și locuiesc la un kilometru de aici, împreună cu mama și cu bunica, eram într-un adăpost din grădina noastră. Am văzut avioanele care luau înălțime și mitraliau, apoi coborau și iar se înălțau. S-a întâmplat de mai multe ori. La trei zile am trecut pe aici, cu mama, în drum spre Târgu-Mureș, am văzut dezastrul, urmele se găseau aici și în lanul de porumb. Ani de zile au fost aici urme ale dezastrului. Am văzut care distruse și vite ucise sau bucăți de animale. Multe vite rănite au fost luate de săteni”, a descris momentul, publicistul Ilarie Opriș, unul dintre martorii atacului aerian din 9 septembrie 1944, și co-autor al monografiei comunei Sângeorgiu de Mureș.
El a precizat că evenimentul de la Sângeorgiu de Mureș s-a petrecut în timpul retragerii trupelor germane, moment în care populația săsească s-a refugiat, împreună cu acestea, din calea armatei ruse. “Convoiul a fost atacat de 13 avioane cu însemne germane, capturate de la nemți, care au decolat de la Brașov și erau pilotate de aliați”, a arătat Opriș.
Copiii prezenți la comemorare au spus că au mai auzit din poveștile părinților și bunicilor lor despre un bombardament, însă nu au realizat gravitatea evenimentului decât după ce au venit chiar în locul tragediei. (sursa și foto - agerpres.ro)
