Fizionomia regimului horthyst de ocupație
În asemenea condiții, teritoriul românesc anexat a fost administrat de armata ungară, până la 8 decembrie 1940, când a fost trecut sub administrația civilă. Această schimbare, însă, nu a însemnat o ameliorare a situației populației românești, întrucât și sub această administrație a continuat politica de reprimare și eliminare a românilor. Toate dispozițiile și măsurile introduse de administrația militară au rămas în vigoare, la care s-au adăugat altele noi, de ordin juridic, administrativ, economic etc.
Administrația militară a introdus justiția excepțională, a emis numeroase acte normative, menite a îngrădi drepturile și libertățile maselor nemaghiare și negermane și a înăbuși prin forță orice împotrivire față de ocupanți. În fruntea județelor, orașelor, comunelor, instituțiilor publice, întreprinderilor comunale, minelor și a stabilimentelor industriale au fost numiți ofițeri superiori, activi sau în rezervă. După încheierea operațiunii de ocupare militară, în fruntea prefecturilor, primăriilor, instituțiilor, chiar și în funcții mai mici de conducere, au fost numiți funcționari horthyști, aproape fără excepție, din Ungaria, pregătiți cu mult înaintea Dictatului de la Viena, anume pentru aplicarea politicii regimului fascisto-horthyst, de asuprire națională și socială a tuturor forțelor care se opuneau acestuia. Fideli regimului fascist, ei au manifestat cea mai feroce ură și dispreț, în primul rând față de populația română, cauzând însă situații grele, nu de puține ori, și celei maghiare, considerată de ei ca “înstrăinată”, din cauza relațiilor pe care le avea cu populația românească, alături de care conviețuise de secole.
Autoritățile administrative, în deplină concordanță cu organele de represiune, în primul rând, poliția și jandarmeria, au activat unitar, ca un aparat omogen de reprimare a tuturor forțelor care se opuneau noului regim, îndeosebi a populației românești. Politica regimului horthyst, extinsă și asupra părții de nord-est a Transilvaniei și aplicată prin organele politico-administrative represive, care a cuprins toate domeniile vieții cotidiene, a fost în realitate o politică fascistă, ultrareacționară, teroristă, realizată prin căi și metode dintre cele mai variate, mascate sau deschise, al cărei ascuțiș era îndreptat împotriva populației românești, majoritare.
Principalele metode, prin care regimul horthyst a încercat să extermine și să elimine populația românească din această parte a României, aflată vremelnic sub ocupația Ungariei, să frâneze lupta ei pentru apărarea propriei existențe, să schimbe artificial raportul demografic în favoarea populației maghiare și să permanentizeze regimul de ocupație, au fost: maltratări și crime, individuale sau în masă; expulzări și dislocări, în majoritatea cazurilor, a unor comunități compacte sau a unor mari grupuri de români din localități urbane și rurale, din județe etc.; împiedicarea participării reprezentanților populației românești la viața politică și de stat; maghiarizarea forțată, prin intermediul religiei, al școlii, literaturii, presei, vieții de stat: internări în lagăre de concentrare; trimiteri în detașamente de muncă și la muncă forțată în Germania și Ungaria; deposedarea de bunuri materiale și alte forme de asuprire economică.
Caracterizând politica pe care Ungaria horthystă a aplicat-o față de acest teritoriu ocupat, un document al Ministerului român al Afacerilor Străine arăta: “Având în vedere faptul că Ungaria a obținut acest teritoriu nu în urma unui crâncen război sângeros, ci printr-o favoare politică, și că etapele luării lui în stăpânire de către autoritățile maghiare au fost stabilite, în prealabil, până în cele mai mici amănunte, se credea că lucrurile se vor desfășura într-o ordine perfectă. Se mai credea apoi că Ungaria, care fusese până la sfârșitul anului 1918 o țară cu numeroase și puternice minorități etnice, va fi învățat că aceste minorități nu pot fi nici asimilate cu forța, nici desființate prin teroare și că, ajungând astfel din nou stăpână a unui teritoriu, în care elementul românesc formează majoritatea absolută a populației, Ungaria va renunța la vechea politică imperialistă și va acorda acesteia minimum-ul de drepturi și libertăți necesare unei normale dezvoltări a vieții sale naționale. Lucrurile s-au petrecut însă cu totul altfel. Statul ungar a avut de la început o atitudine de neașteptată violență față de populația românească, a cărei viață a fost transformată într-un adevărat infern. Insulte, injurii, bătăi și acte de degradare a demnității omenești, înfometări și persecuții de tot felul, maltratări, schingiuiri și violuri, omoruri și măceluri înspăimântătoare au lovit fără cruțare, după primele zile ale ocupației maghiare, oameni fără apărare, femei și copii. Ca instrumente ale acestei acțiuni fără precedent s-au întrebuințat toate forțele statului ungar: armata de ocupație, care în proporție de un soldat la șapte locuitori români era mult prea mare pentru nevoile reale ale acestei operațiuni (de ocupare - n.n.), organele jandarmeriei și ale poliției, autoritățile administrative, diferite organizații paramilitare și culturale maghiare (...). Scopul urmărit de guvernul de la Budapesta, prin măsurile luate împotriva românilor din nordul Transilvaniei, era evident: dându-și seama că prezența acolo a masei compacte românești, superioară ca număr, face problematică stăpânirea maghiară asupra lui, acest guvern urmărea pur și simplu exterminarea elementului românesc ori contopirea lui în maghiarizare, ceea ce, în fond, era același lucru. Mijloacele realizării acestui ideal (...) au fost studiate cu meticulozitate și aplicate în cursul celor patru ani de dominație maghiară asupra Nordului Transilvaniei, cu neînfrântă energie și tenacitate (...). Primele luni ale ocupației maghiare s-au caracterizat printr-o infinită serie de asasinate, de maltratări și schingiuiri, de jafuri și devastări. O înspăimântătoare teroare sălbatică a stăpânit de la un capăt al teritoriului ocupat până la celălalt. Au fost asasinați, schingiuiți și maltratați, preoți, bătrâni, femei și copii mici, țărani și intelectuali, și au fost dărâmate locuințele particulare, biserici și monumente publice”.
(Va urma)
