LA ALBA IULIA A DECIS ISTORIA

Distribuie pe:

(Cuvânt de deschidere a manifestării culturale organizate cu prilejul aniversării a 80 de ani a Marii Uniri, de Asociația Culturală și de Prietenie “Együtt-Impreună”, la Teatrul Național București.)

Cu 80 de ani în urmă, la Alba Iulia, a decis Istoria, a decis Timpul: cei mai bine de o sută de mii de oameni care s-au adunat, în calitate de reprezentanți ai tuturor teritoriilor locuite de români, au proclamat unirea Ardealului cu România. Datorită acestui eveniment de o importanță fără de seamă în istoria națiunii române, Alba Iulia, a devenit, cu 80 de ani în urmă, prima capitală a unității naționale a poporului lui Mihai Viteazul. Hotărârea unanimă a celor 1.228 de delegați din Adunarea Națională, care au proclamat Marea Unire, a încununat lupta seculară pentru libertate și unire, pentru independență, dată de poporul român. A încununat acea luptă care i-a cuprins cu perseverență și i-a mobilizat pe milioane de fii ai poporului, luptă în fruntea căreia, pe parcursul istoriei, s-au aflat asemenea personalități proeminente precum Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Cezar Boliac, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu, cei care în mod direct au înfăptuit Marea Unire, statul național unitar român, transpunând în viață voința milioanelor de români: Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Nicolae Iorga, Emil Isac, George Pop de Băsești, Iuliu Maniu și alții.

Ioan Slavici scria, în 1909, despre Eminescu: “El a fost cel mai adevărat reprezentant și mai zelos propagator al simțământului de unitate la noi”.

Omagiind sărbătoarea națională a României, amintirea maselor românești, a conducătorilor români care au înfăptuit Marea Unire, amintim mărturia de neuitat, apărută la 3 aprilie 1888, privind starea națiunii, a poporului român, mărturie a celui mai mare român al tuturor timpurilor: “Putem fi despărțiți istoricește, dar unitatea noastră de rasă și limbă e o realitate atât de mare și energică, încât nici ignoranța, nici sila n-o pot tăgădui... Etnologic suntem unul și același popor, care nu mai doarme somnul pământului și al veacurilor”.

Atunci când și noi, maghiari din România, aniversăm Marea Unire, privind spre Alba Iulia îmbrăcată sărbătorește, nu facem altceva decât să urmărim pilda înaintașilor care, în calitate de reprezentanți ai forțelor progresiste maghiare ale epocii, au înțeles decizia istoriei. Au înțeles că pe ruinele monarhiei austro-ungare se trezesc la o nouă viață naționalitățile până atunci subjugate. Nimic nu exprimă mai clar, mai bine, această înțelegere, decât Chemarea publicată în noiembrie 1918, la Budapesta, Chemare care a fost semnată de mulți intelectuali maghiari progresiști, și de genialii maghiari ai epocii: Ady Endre, Bartok Bela, Kodály Zoltán.

După 80 de ani, pătrunși de lecțiile amare ale istoriei, având o experiență istorică fie ea cât de dureroasă, de ce nu am putea fi credincioși idealului marcat de numele lui Ady-Bartok-Kodály, de ce nu am putea fi fideli atitudinilor maghiare europene? Oricum ne-a lovit soarta în cei 80 de ani trecuți, și chiar dacă nici până astăzi nu au devenit pe deplin legi de bază ale vieții noastre hotărârile de la Alba Iulia, în fața deciziei Istoriei trebuie să ne plecăm, așa cum au făcut acest lucru, la vremea respectivă, reprezentanții progresiști maghiari. Și trebuie să fim în măsură să terminăm odată pentru totdeauna manipulările periculoase privind modificarea granițelor statale și, în principal, să terminăm odată pentru totdeauna cu acele demagogii care deformează adevărul istoric. Demagogie care, pur și simplu, nu vrea să ia act de faptul că Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost adusă de Timp și Istorie, cu doi ani înainte de Tratatul de Pace de la Trianon... La Marea Adunare Națională s-a exprimat voința unui popor. A trăi și a munci în spiritul Hotărârilor de la Alba Iulia - în cadrul Românei unitare, indivizibile și democratice - constituie baza europenismului nostru, baza conștiinței noastre moderne de maghiari din România.

Lasă un comentariu