“RĂZBOIUL ECONOMIC GLOBAL...”

Distribuie pe:

Războiul economic se amplifică între marile puteri militare și cele mai bogate țări din lume. La ordinea zilei se află războiul dintre Statele Unite ale Americii de Nord, declanșat de președintele Trump, împotriva Chinei, Rusiei, Iranului și nu numai, prin taxele impuse de Trump importurilor de oțel, autovehicule, industriilor IT, telefoanelor mobile, petrolului, alimentară etc. Totul se bazează pe informația corectă prin care se află partea nevăzută a lucrurilor, selectând informația reală din inflația de informații care circulă, mai ales, electronic, pe internet, imposibil de evaluat. Atât în războiul economic, cât și în cel militar învinge cine aplică cea mai bună strategie și cele mai bune tactici. Nevoia de cunoaștere este vitală în această luptă. Fie că e vorba de o multinațională aflată în expansiune sau de o firmă autohtonă, similitudinea războiului este aceeași. A învinge înseamnă să obții profit. Pentru a învinge și a fi un bun manager, trebuie să fii bine pregătit, să cunoști firma și subalternii, dar mai ales cerințele și pretențiile pieței. Pentru a învinge, trebuie să cunoști informațiile din spatele “frontului”, prin metode care nu se predau în facultate, este vorba de partea subterană a economiei, despre partea nevăzută a lucrurilor, cea care decide succesul, prin care se învinge.

“Războiul economic global a forțat apariția unei adevărate profesii” a specialistului din umbră, a securității afacerii. “Securitatea afacerii este o știință aparte care îmbină economia cu arta războiului și așa trebuie să rămână, nu un loc călduț unde se retrag militarii după pensionare și aplică în economie cunoștințele lor pe bază de experiență”. În final, eșecul este garantat. Exemplu: campaniile statului susținute cu bani de la buget. Și primăriile fac parte din această categorie, mai ales după majorarea, fără niciun criteriu, a salariilor angajaților lor.

“Nu aș vrea nici să exagerăm, spunând că în acest război economic global este suficient să ai un departament profesionist de intelligence și securitatea afacerilor și succesul este garantat. Războiul economic respectă întru totul regulile celui real, unde forța decide întotdeauna. Deci, să nu ne facem iluzii că o firmă micuță va lupta cu o multinațională și va învinge printr-o cunoaștere de 360 de grade a pieței. În cel mai bun caz, va fi cumpărată de gigant sau va încheia un tratat de parteneriat, ca să nu-i spunem vasalitate, sau va fi lăsată să supraviețuiască.

Acest principiu este valabil și pentru România și pentru SUA și pentru Somalia. Comandamentul suprem în războiul economic este șeful statului, iar el trebuie să conștientizeze că firmele autohtone sunt soldații națiunii în acest război economic. Puterea unui stat este dată de puterea politică, militară și economică. Toți giganții economici aparțin puterilor militare de gradul I, maxim II; marile corporații sunt protejate și favorizate de politicile macro și geoeconomice ale țărilor de care aparțin. Toate aceste condiții fac ca războiul economic să nu mai aibă granițe, să fie disproporționat și extrem de agresiv”, apreciază Ioan Todea, președintele Total Trust, și Șerban Bușcu, în revista Capital.

Președintele României este scos din jocul economic al țării de către Parlament și guvern, care au falimentat companiile de stat prin numirea în conducerea acestora a clienților lor politici, exemplu TAROM, CFR, compania care se ocupă de construcția de autostrăzi și șosele, Casa de Asigurări de Sănătate, ANAF etc., să amintim și de vânzarea BCR, Petrom, a combinatelor chimice și siderurgice, gazele naturale și multe alte companii și firme care au dispărut de pe harta țării.

În concluzie, exportăm materii prime (lemn, cereale) și importăm produse finite încât balanța comercială are un deficit de miliarde de euro față de mărfurile exportate comparativ cu cele importate, și totuși, rectificarea bugetară este pozitivă. Statul și instituțiile lui, prin ministere, este inert, nu face altceva decât să împartă, să negocieze bugetul țării, banii luați din veniturile obținute de la dumneavoastră prin muncă, bani împărțiți clientelei politice cocoțată la conducerea instituțiilor publice, care habar nu are și nici nu o interesează că trebuie să servească populația care o plătește cu sume grase numite salarii. Pentru ce? Fiindcă respectivii ne sfidează, fiindcă habar nu au și nici nu-i interesează ce au de făcut, obligați de lege (aceasta, în multe cazuri este ambiguă), în postul sau funcția pe care o ocupă. Cum își permit? Pentru că sunt fiul, fiica, nepotul, cumnatul lui neica nimeni din guvern, parlament sau al unui șef din partidul aflat la guvernare. Exemplele le avem acum din cazurile Caracal, Galați etc., când a demisionat ministrul de la Interne (a stat 5 sau 6 zile în funcție) și s-a întors în senat. A venit alt ministru numit de partid, iar fostul șef al Poliției la nivel național, demis de către premier, a fost numit șeful Vămilor pe țară, într-un post și mai bun, iar pe “inculpatul” din dosarul 10 august 2018 l-a mutat la șefia Inspectoratului de jandarmi al Capitalei. Vorba zicalei: “pleacă ai noștri, vin tot ai noștri”.

Lasă un comentariu