PĂTIMIRILE ROMÂNILOR
Descriind situația unor așezări românești din apropierea frontierei cu Ungaria, în primele zile ale ocupării nord-vestului României, ziarul “Universul” scria: “Barbariile au început în prima zi de ocupație în județele Satu Mare și Bihor. Primul măcel s-a comis în cele cinci colonii din imediata vecinătate a frontierei. Aici, în ultimii ani, se înființaseră câteva așezări cu populația românească din Munții Apuseni (...). Astăzi aceste colonii sunt pustiite și oferă un spectacol înfiorător. Din primele ore ale ocupației, țăranii români au fost măcelăriți. Trei zile și trei nopți satele au cunoscut cel mai înfiorător dezmăț.
“La Săpînța, țăranii au fost bătuți cu frânghii ude, apoi puși să-și sape mormântul, imitându-se procedeele de pe timpul terorii albe cu prilejul revoluției lui Horia. Pe Valea Vișeului mai multe sate au fost incendiate. În Borșa, toți românii au fugit în păduri, fiind amenințați că vor fi omorâți. (...) Mulți ruteni și români îngroziți de schingiuiri și teroare s-au refugiat (. . .). Situația minorităților din nordul Ardealului se agravează din zi în zi, din ceas în ceas. Ei au fost scoși în afară de lege și pe lângă maltratările suferite li se confiscă vitele, cerealele și întreg avutul din case”.
În ziua de 8 septembrie 1940, militari horthyști au ucis 11 civili români din comuna Almașul Mare, iar în ziua de 12 septembrie 1940 au fost împușcați, de soldații horthyști, 2 țărani români lângă linia ferată de la marginea orașului Oradea.
Iată cum descrie un document din epocă măcelul din Almașul Mare: “În ziua de 8 septembrie 1940 au fost uciși în comuna Almașul Mare (jud. Bihor) 11 țărani români, după ce mai înainte au fost torturați cu incomparabilă ferocitate. Unora li s-au scos ochii, altora li s-au tăiat nasul și urechile”.
În noaptea de 5-6 septembrie 1940, la intrarea armatei horthyste în comuna Medieșul-Aurit (jud. Satu Mare), 3 soldați s-au prezentat la casa fostului primar Gheorghe Petricean, l-au ridicat, l-au dus la marginea satului, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au scos ochii și după ce l-au chinuit, l-au împușcat. La 6 septembrie, în comuna Sătmărel (jud. Satu Mare), au fost arestați și puși în lanțuri învățătorii români Vasile Moldovan, Gheorghe Sofroni și Ștefan Ster. Duși la închisoarea din Satu Mare au fost bătuți și purtați timp de peste 10 ore de-a lungul străzilor orașului, fiind batjocoriți de elementele maghiare șovine.
În ziua de 10 septembrie, un grup de honvezi au ucis în comuna Hida (jud. Cluj) 9 țărani români “iar cadavrele lor au fost lăsate neîngropate pe câmp cinci zile”.
În ziua de 10 septembrie 1940 a fost ocupată Gherla de trupele horthyste. Imediat s-au format bande teroriste care au început prigoana tuturor românilor. Fiecărui român i se cerea o declarație în care să arate ce beneficii a obținut de la statul român în dauna celui ungar, de la unirea Transilvaniei cu România. Pentru ca aceste declarații să fie pe placul autorităților de ocupație, cei interogați erau schingiuiți în fel și chip. Toți aceștia, împreună cu 300 de români aduși din satele din împrejurimi, au fost internați în închisoare.
După aceste acțiuni teroriste, întreprinse de trupele horthyste și de diverse organizații fasciste paramilitare, în primele zile de ocupație, horthyștii - de la trupele de ocupație la bande teroriste alcătuite din delincvenți de drept comun - s-au dedat la acte mult mai grave: crime și asasinate în masă, de o monstruozitate fără seamăn. Asasinatele în masă de la Trăznea, Ip, Camăr, Păușa, Ciumărna, Șimleul Silvaniei, Cosniciul de Jos (jud. Sălaj), Mureșenii de Câmpie, Huedin (Cluj) etc. vor rămâne pentru totdeauna ca acte de gravă acuzație la adresa horthysmului, a fascismului.
(Va urma)
