ITINERARII ÎN COTIDIAN

Distribuie pe:

* - Durerea dureroasă ne-o tratează medicul, însă de vindecat ne-o vindecă Dumnezeu. Doar prostia românească n-are leac. Ea nici nu doare și nici nu trece. Dovadă și ceea ce se petrece în imaginara “Republică Oltenească Caracaliană”, recent configurată geografic pe tragica hartă a Țării.

* - O vorbă înțeleaptă și românească: “Dorul te-nvață a cânta; foamea te-nvață a lucra!”

* - Teama de schimbare: Oamenii cunosc lumea de care urmează să se despartă, nu știu, însă, mai nimic despre cum va arată lumea care vine. * - Privesc cerul nopții,/ Stele nu-s,/ Unde oare s-or fi dus?!

* - Din imensa lume vegetală a Lumii, măslinul este pe Pământ singurul arbore fructifer pe care nici bolile și nici bătrânețile nu izbutesc să-l smulgă definitiv din rădăcină. Iar dacă, cumva, tulpina lui face o scorbură, cu timpul o elimină el singur, după care continuă din nou să înverzească, să înflorească și să rodească. * - În graiul și în scrisul oricăror neamuri ale Pământului, neologismele nu pot fi decât de două feluri: trebuitoare și netrebuitoare. Ultimele putând fi chiar și netrebnice! * - La bătrânețe, prietenele și prietenii ne rănesc, plecând de lângă noi fără voia lor, în timp ce, în tinerețe, iubitele ne părăsesc cu voia lor! Mai corect spus: voit întâmplător! * - După o vreme, plăcutele amintiri din anii copilăriei noastre le deșertăm într-un fel de trăistuță imaginară, plină cu povești de tot felul. Și o purtăm pe umerii noștri până la adânci bătrâneți. Totul e să avem grijă să o lăsăm moștenire copiilor, nepoatelor și nepoților care ne poartă și numele, și talentul, și perseverența, și omenia și bunul simț. Iar ei, copiilor copiiilor lor! * - Ce plăcută și irepetabilă revelație să citești scrisori vechi, cu trecute și nostalgice amintiri! Având regretați expeditori și destinatari, trecuți de mult la cele veșnice! * - Trăim în acele vremi și vremuri când puricii se cred mai mult decât sunt ei în realitate, nerecunoscând că sunt doar niște mici și vioi paraziți scârboși, trăitori din sudoarea muncii omului și din alergatul și scărpinatul câinilor și pisicilor. Tot la fel, precum mulți dintre politicienii și demnitarii acestei lumi ca nelumea! Cei care trăiesc pe spinarea contribuabililor din țările lor. * - A culege de pe câmpuri plantele medicinale, iar din pomi, în miez de primăvară, florile de salcâm, de soc și de tei, toate aceste preocupări sunt îndeletniciri și pasiuni vechi de când lumea. Poate de aceea se spune cum că valoarea unei cești de ceai din plantele medicinale ale florei spontane românești poate fi convertită în echivalentul unui miligram de aur! * - La un moment dat, timișoreanul-muzician și universitar Cosmin Bălean, a prezentat publicului spectator sibian, într-un inedit recital susținut în Sala Medievală “Thalia”, de pe latura principală a Cetății Fortificate, cinci variante diferite ale aceluiași instrument muzical de suflat, vechi de peste 3.000 de ani. Prin imaginea lui vizuală, fiind asemănător fluierului și cavalului țăranului-oier român! Având tonalități diferite, în funcție de forma construcției sale, respectivul instrument muzical poartă arhaicul nume oriental de duduk, prin intermediul lui fiind redate coloanele sonore ale unor filme artistice celebre, precum: “Gladiatorul”, “Troia” și “Pirații din Caraibe”. * - Cititorule, gânditu-te-ai vreodată că “înnegrind” pe unul și pe altul cu tot soiul de acuzații, cu minciuni și cuvinte urâte, nu faci altceva decât să te murdărești singur?! * - Tot mai des se adeverește că a face politică însemnă și a face bani. Dovadă că intri sărăntoc în Parlament, sau devii demnitar guvernamental, și ieși multimilionar în euro, cu conturi secrete în străinătăți. După care cei mai prostănaci fac și puțină pușcărie, dar rămân cu averile lor fabuloase. * - Ați observat ce nereguli continuă să se întâmple cu școala românească și cu grădinițele; cu manualele școlare și cu salariile cadrelor didactice; cu indemnizațiile și, în general, cu ajutoarele sociale pentru mamele cu mulți copii? Toate aceste nereguli la un loc te fac să spui că a fi părinți și educatori de copii în România, nu-i o mare fericire!

Lasă un comentariu