Atunci când ne aflăm în postura de a lua o decizie în ceea ce privește alegerea destinației unei mici vacanțe de familie, de multe ori tindem să alegem condiționat de accesibiltate și, în principal, de factori care să ne asigure o evadare din cotidian, care să nu ne pună niciun fel de probleme sau să nu ne scoată prea mult din zona noastră de confort. Delta Dunării nu este o astfel de destinație, nu numai prin prisma faptului că poziționarea sa presupune renunțarea la mijloacele obișnuite de transport, ci și prin microclimatul aparte, abundent în insecte nu tocmai prietenoase cu omul.
Cu toate acestea, iată-ne ajungând în Tulcea, într-o zi nu tocmai caniculară, prevestitoare de ploi ușoare. Ne lăsăm mașina în parcarea portului și, cum cursele regulate spre Sulina pleacă zilnic la orele amiezii, ne rămâne timp să vizităm Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării. Situat în apropierea falezei, complexul prezintă, pe lângă acvariul impresionant, cu o capaciate de stocare a apei de 150 de tone, găzduind colecții cu specii de pești din Delta Dunării, Marea Neagră, pești de recif, nevertebrate marine și corali, o expoziție permanentă cu elemente caracteristice patrimoniului natural din Rezervația Biosferei Deltei Dunării și expoziții temporare. Efectele sonore care însoțesc exponatele dau un farmec aparte complexului, iar traseele conturate ale brațelor prin care Dunărea se varsă în Marea Neagră, te ajută să îți selectezi din start preferințele de hoinăreală. După ce îți formezi o primă părere asupra evoluției vieții în Delta Dunării și a preocupărilor locuitorilor acesteia, precum și a posibilităților de vizitare, ești gata să pornești în aventura Deltei.
Ne îmbarcăm pe catamaranul Moldova și pornim către Sulina, cu aparatele foto și telefoanele pregătite să surprindem pelicani, cormorani, egrete, lebede și tot ce ni se poate dezvălui spre încântarea ochiului și a sufletului.
Drumul durează patru ore, căci, la fiecare oprire sunt descărcate mărfuri cu care se aprovizionează localitățile din Deltă, de la alimente și până la materiale de construcții, cam tot ceea ce ține de traiul locuitorilor din Crișan, Maliuc, Mila 23 sau Periprava. Pitoresc cât privești cu ochii, chiar dacă locurile păstrează amprenta unui trai nu tocmai ușor, și plin de lipsuri. Sulina nu mai are acea strălucire pe care o avea în timpurile în care pur și simplu a locui acolo era un câștig în sine, dar pare că turismul în lunile de vară îi oferă acel suflu care să o mențină pe linia de plutire tot timpul anului. Alegem și noi câteva trasee, hotărâți să nu plecăm până ce nu am strâns tot noianul de experiențe inedite pe care Delta Dunării le poate oferi.
Dacă prima zi în Delta Dunării am vizitat complexul muzeal și am petrecut-o cu drumul spre Sulina și alegerea traseelor, abia așteptăm ca a doua zi să participăm la Letea Safari. Numele aventurii promite mult și, oricum, nu poți spune că ai fost în Delta Dunării dacă nu ai văzut Pădurea Letea. După un drum de aproximativ o oră, cu șalupa, pe un canal străjuit de o întindere impresionantă de stuf și pânzeturi tremurătoare de nuferi albi și galbeni, în diferite stadii de înflorire, urcăm pe mal, unde ne așteaptă un vehicul ca un camion deschis, amenajat cu bănci bine fixate în podea. Pornim într-un nor de praf și scuturături zdravene de adevărat safari, traversând porțiuni întinse de câmpie acoperită cu ierburi mirosind a lămâiță, păscute de rumegătoare fără stăpâni. Că Pădurea Letea s-a ridicat pe fundul unei foste mări, nu mai e niciun dubiu, căci nisipul fin, ce se strecoară la fiecare pas prin orice tip de încălțări, încă stă mărturie asupra acestui fapt. Pășim pe pontonul din lemn, amenajat de-a lungul traseului, înțelegând de ce acesta nu durează mai mult de zece - cincisprezece minute, când roiuri groase de insecte se năpustesc asupra noastră, într-o disperare greu de respins. Spray-urile anti-insecte și uleiurile esențiale își fac apariția din genți, abia reușind să mai decimeze invazia. Acoperiți ca în deșert, din cap până-n picioare, nu scăpăm niciunul nevătămat, dar ne bucurăm de priveliștea pe care trunchiurile întortocheate și lianele o desenează sub ochii noștri. Copaci bătrâni de sute de ani, plante cu frunze palmate și cordoane vegetale atârnând printre crengi, spun povestea unui tărâm fără seamăn.
(va urma)
