RUGĂCIUNEA, FILOSOFUL ȘI... FLUIERUL

În anul 1787 a avut loc o ședință a unei comisii care voia să alcătuiască constituția Statelor Unite ale Americii, să hotărască viitorul acelei țări, de curând eliberate de sub dominația Angliei. La începutul lucrărilor celor 55 de delegații, se ridică George Washington, viitorul președinte S.U.A. și zice: “Domnilor! Prietenilor! Să facem mai întâi o rugăciune. Am ajuns la o vârstă matură, dar cu cât înaintez mai mult în viață, cu atât văd mai clar că istoria omenirii este condusă de Dumnezeu. Dacă o vrabie nu cade de pe acoperiș fără știrea Sa, cum ar putea propăși (a se dezvolta) o țară fără ajutorul lui Dumnezeu? Să ne rugăm!”

George Washington (1732-1799), general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit al coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii. Demisionând din armată, ultimii 16 ani și-i petrece ca proprietar de plantație, având 20 de sclavi negri, și ca politician în Virginia. A fost o personalitate remarcabilă, un luptător înflăcărat pentru independența patriei sale, un om neînfricat și incoruptibil. În testamentul său politic a îndemnat americanii să dea întregii lumi un exemplu..., fiind călăuzit în mod consecvent de noțiunea de dreptate. Deviza sa ca președinte era: “Moralitatea să fie un izvor al guvernării populare”. “ Avertizează alianțele cu alte state și se axează pe ideile de dezvoltare internă a țării”. Moare la 67 de ani, în urma unei pneumonii puternice.

***

“Filosoful german Schopenhauer era pe patul de moarte. Când durerile pricinuite de boală se întețiră, de pe buzele muribundului se auziră cuvintele: “O, Doamne, Dumnezeule!...” Medicul care îl îngrijea, auzind aceste exclamații, îl întreabă pe filosof cum se împacă implorarea ajutorului divin cu întreaga sa filosofie care era a unui liber cugetător. Răspunsul lui Schopenhauer a fost:

“Într-un ceas ca acesta, nu-mi ajută nimic filosofia mea fără Dumnezeu”.

Arthur Schopenhauer (1788-1860), filosof german, cunoscut, mai ales, prin teoria sa asupra primatului “voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Împreună cu tatăl său face multe călătorii în Europa. Studiază medicina, după care se dedică filosofiei. Obține titlul de Doctor în filozofie cu dizertația “Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii suficiente”. Este influențat de filosofia budistă, de eliberarea suferinței prin asceză, renunțare, meditație. Metafizica lui Schopenhauer poartă deci eticheta budismului; tot astfel, etica sa este impregnată de concepția budistă asupra lumii și de misticismul creștin.

***

Golește-mă, Doamne, ca un fluier, prin care să circule duhul Tău cel sfânt”.

Vasile Voiculescu (1884-1963), scriitor și medic român, poet și prozator. A făcut parte din “Rugul aprins”, împreună cu Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloaie, Mironescu, Braga ș.a., fiind timp de 4 ani deținut politic în pușcăriile comuniste.

 

Lasă un comentariu