ITINERARII ÎN COTIDIAN

* - După mulți ani de căsnicie, mai zilele trecute, soția îi zice poruncitor soțului său: “Du-te, mă, la Serviciul Stării Civile de la Primărie și vezi dacă nu cumva a expirat Certificatul de Căsătorie, iar noi stăm împreună ca fraierii!”. * - O zicere de-a lui Teodor Meleșcanu (n.10 martie 1941), fost lider politic în mai toate partidele, guvernele și parlamentele post-decembriste, între care de două ori și ministru de externe: “Să știți că în diplomație nu-ți spune nimeni în față că ești prost. Cel mult, îți va da de înțeles că nu dispui de toate elementele necesare unei analize complete a situației”. PS: Stau și mă întreb: să fie doar acesta singurul motiv că nu m-am făcut diplomat de carieră?! * - A posti în preajma marilor sărbători creștine de peste an, înseamnă nu numai lipsa cărnurilor și grăsimilor animaliere, ci și puținătatea oricăror mâncăruri. Plus gânduri curate și multe fapte bune. Dar și înmulțirea drumurilor către altarul bisericilor. * - Nu cred că fizicianul-evreu Albert Einstein (1879-1955), Laureat al Premiului Nobel, să fi fost în tinerețea lui un mare dansator. Și totuși, ce frumos glăsuiește el despre acei oameni, spunând că “Dansatorii sunt atleții lui Dumnezeu”. * - Când ziua, în amiaza mare, în piețele centrale și în parcurile unor mari sau mici orașe privim numeroasele grupulețe de bătrâni pensionari, stând la povești sau jucând șah, table și cărți, spunem că România îmbătrânește, iar dacă seara ascultăm comentariile radiourilor și privim imaginile ecranelor televizoarelor, suntem tentați să spunem că România se prostește și populația ei se dușmănește. * - Să nu invidiem nicicând soarta omului. Sunt inși și inse care cumulează la un loc mai multe năravuri, care sunt doar aparent identice. Astfel că, din prăsilă și din născare, pot fi: răutăcioși, dușmănoși și certăreți, iar din obișnuință: invidioși, hoți, mișei, ticăloși, mincinoși, lacomi, avari, zgârciți, cămătari și nesătui. Ceea ce înseamnă că sunt nu numai adevărații prizonieri ai răutăților, dar și ai banilor. Iar dacă îi întrebi, cumva, de ce sunt așa de strâmb croiți, în cel mai fericit caz îți vor spune că, în viață, omul este urmărit deopotrivă de noroc, de nenoroc și de ghinion. Notă: Sunt doar câteva dintre adevărurile de netăgăduit, gândite și spuse atât de anapoda de acești neoameni! Semeni de-ai noștri. * - Din destăinuirile unui bărbat numai apparent necăjit și însingurat: “Fosta mea amantă, devenită soție, plecând în Franța, la Paris, refuză să mai vină acasă. Și ne chemă pe amândoi să mergem la ea. Eu, însă, i-am trimis doar câinele din rasa ciobănescul românesc. Așa, ca să îi țină de urât și să aibă cu cine schimba o vorbă pe limba ei. Câinelui i-am plătit biletul de avion numai dus, asemeni unui om pe care nu vrei să-l mai revezi. Așa că, dacă nevastă-mea și-a luat adio de-ale mele, am refuzat să-mi spăl cămășile și izmenele prin țări străine!” * - Bărbatul îngâmfat de bogat se adresează, direct și fără nici cea mai mică jenă, unei femei frumoase și mult mai tânără decât soția lui, zicându-i: “Mătăluță, ești mai prospătură”. Iar pentru a fi și mai convingător, din când în când, o “lingușește” cu câte o sută-două de euro. * - Dacă și așa au fost instituite taxe și impozite de tot felul, inclusiv pe valoarea adăugată, denumită TVA, de ce n-am avea și o taxă pe prostia românească adăugată?! * - Legile la români sunt orientative (pentru că noi prea părem a fi corciți cu orientalii), iar aplicarea lor accidentală (expresie doar înșelător apropiată sonorităților cuvântului occident).

* - Despre un om de mare omenie și în vârstă înaintată se poate spune că a absolvit așa-zisa “Academie a Experienței de Viață”. * - Scriitorul, vorbind despre una dintre noile sale creații literare: “Această carte reprezintă doar un ciob dintr-o mare oglindă spartă a vieții mele”. * - Locuitorii actualului municipiu Blaj se mândresc nu numai cu gloria intelectuală și revoluționar-patriotică a înaintașilor vestitei lor “Școli Ardelene” și a “Câmpiei Libertății”, dar și cu faptul că așezarea lor continuă să fie școlară, universitară, culturală și bisericească. Neîngrijorându-se că, în Blajul lor drag, mai “pâlpâie” doar câteva mici făclii, și ele gata, gata să se stingă. Sunt cele ale unor foarte puțini oameni de seamă. Unul dintre ei, de curând plecând pe drumul veșniciei. Este omenosul și talentatul poet Ion Brad (1929-2019). Fiu al satului Pănade, la fel ca și vestitul cărturar-iluminist Timotei Cipariu (1805-1887). Noroc cu recenta revigorare intelectuală a Blajului, prilejuită de istorica și apostolica vizită a Papei Francisc, precum și cu pontificarea a șapte episcopi greco-catolici români, întemnițați, chinuiți și persecutați în trecutul regim politic de tristă amintire.

Lasă un comentariu