Cu adâncă emoție, am primit vestea tristă legată de moartea unui bun prieten de pe meleagurile mureșene, de care am rămas atât de legat sufletește, și de care întotdeauna mi-am adus cu drag aminte, asemenea unui prieten adevărat, pe care nu poți să nu-l regreți la despărțire. L-am cunoscut pe Titi Boantă, din perioada când era instructor principal la Casa de cultură a Tineretului din Târgu-Mureș, când activitatea desfășurată și funcția deținută în acei frumoși ani ai tinereții noastre, mi-au înlesnit posibilitatea de a interacționa cu această instituție și de a mă apropia de acest om emblematic, de mare onestitate și omenie, și de care m-am legat sufletește, în mod necondiționat și ireversibil, chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit destul de devreme după ce ne-am cunoscut, întreținând prietenia, sinceritatea și amintirile care ne legau. La acest ceas trist al despărțirii, nu-mi rămâne decât să-mi exprim profundul regret pentru marea pierdere din sânul familiei sale și din cadrul colectivităților artistice în care s-a dăruit sufletește și profesional, dar și din orașul și județul în care a conviețuit în cei 71 de ani, transmițând familiei și celor dragi (în primul rând fostei colege, prof. universitar Albu Emilia, sora lui dragă, de la care mai aflam vești despre el), cele mai sincere condoleanțe pentru marea pierdere, alături de cuvintele sincere de îmbărbătare în a putea trece peste acest trist eveniment al despărțirii de cel drag sufletului lor rămas nemângâiat.
Dumnezeu să te binecuvânteze, prieten drag, iar sufletul să-ți fie așezat acolo unde puțini dintre noi îl merită. Suflet rotund și deschis spre cei din jur și spre cer, asemenea unui adevărat creștin, însetat de iubirea semenului și de frumos, cum ai fost și tu de-a lungul întregii vieți!
