CUGETUL, TOLERANȚA ȘI... RESPECTUL

Distribuie pe:

* “Ferește-mă, Doamne, de ridurile cugetului! Și, mai ales, păzește-mă Doamne ca nu cumva să nu-mi dau seama că sunt riduri”.

Andre Gide (1869-1951), scriitor, umanist, eseist francez, laureat al premiului Nobel pentru literatură, în anul 1947. Motivația Juriului Nobel: “pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică”. Mama sa, era de ascendență normandă, și chiar dacă fusese educată în religia protestantă, aparținea unei familii romano-catolice. O perioadă a vieții sale a dedicat-o scrisului, muzicii și călătoriilor. Spiritul de toleranță a caracterizat întreaga sa operă. Înainte de moarte a fost recunoscut drept un umanist și un moralist în descendența vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea.

***

* Factorul comun al oamenilor poate fi numai Dumnezeu, numai prin El ne putem reciproc tolera și încerca să ne iubim”.

Nicolae Steinhardt (1912-1989), autor, critic literar, ziarist (cel care își notează întâmplările zilnice), eseist, jurist, publicist, scriitor român, preot ortodox monah. De origine evreiască, s-a convertit la religia ortodoxă în închisoare la Jilava, și-a luat numele de Nicolae și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în Drept Constituțional. Este supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud. În anul 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Rohia, unde pe lângă activitatea literară pune la punct biblioteca mănăstirii, cu cele 23.000 de volume ale ei.

***

* “Se spune că ilustrul fizician englez Faraday, în lecțiile pe care le ținea la Institutul Regal din Londra, nu pronunța niciodată numele lui Dumnezeu, deși era profund religios. Într-o zi, prin excepție, acest nume îi scăpă din gură și deodată se făcu simțit, printre auditorii săi, un murmur de simpatie aprobatoare. Faraday, băgând de seamă, își întrerupse lecția prin aceste cuvinte: “V-am uimit pronunțând numele lui Dumnezeu; dacă aceasta nu mi s-a întâmplat până acum, e pentru că sunt, în aceste lecții, un reprezentant al științei experimentale; dar noțiunea de Dumnezeu și respectul de Dumnezeu ajung în spiritul meu pe căi tot atât de sigure ca și cele care poartă spre adevărurile ordinii fizice”.

Luis Pasteur (1822-1825), “Discours de reception a Academie Francaise”, 27 aprilie 1882, membru al Academiei de Științe și al Academiei Franceze, creatorul chimiei biologice și a microbiologiei. Prin lucrările sale infirmă pentru totdeauna teoria “generației spontane”. Studiind anumiți tipi de microbi, reușește să izoleze germenul numit “stafilococ”. În anul 1881 pune la punct cu succes un vaccin împotriva holerei. Găsește și antidotul împotriva turbării, în anul 1885. Academia de Științe a Franței decide crearea unei instituții destinate turbării, care mai târziu se va chema “Institutul Pasteur”.

 

Lasă un comentariu