DE CE SUNT SURDE CARACATIȚELE?

Distribuie pe:

Iată întrebarea pe care și-a pus-o americanul M. Moynihan, mirat că cefalopodele, ce au în general un sistem nervos rafinat și organe de simț remarcabile - văd, de pildă, foarte bine -, nu aud. Uimirea este cu atât mai mare cu cât ele sunt înzestrate cu receptori de presiune și echilibru care ar fi putut evolua ușor către o funcție auditivă.

O explicație, puțin cam forțată, ce v-o supunem atenției, stimați cititori, a fost propusă de același cercetător. M. Moynihan, care demonstrează că datorită faptului că dușmanii caracatițelor, cetaceele, emit o serie de sunete extrem de violente pentru a-și paraliza prada, aceasta ar fi încercat să scape de destinul funest, prin nedezvoltarea organului auditiv. Viitorul ne va spune, poate, dacă o astfel de ipoteză amuzantă are o bază științifică sau este pur și simplu o proiecție antropomorfică asupra lumii subacvatice.

CEA MAI AMARĂ SUBSTANȚĂ

Există, desigur, numeroase “recorduri” în lumea combinațiilor chimice. Unul dintre cele mai interesante îl reprezintă... cea mai amară substanță din lume.

Denumită denatoriu, campionul substanțelor amare se prezintă sub forma unui praf cristalin, de culoare albă. Chiar la o diluție enormă, de 1:20 000 000 - cu alte cuvinte, când un singur gram de substanță este dizolvată în... 20 t de apă -, denatoriul își păstrează încă gustul extrem de neplăcut ce-l caracterizează.

Dar asemenea proprietăți conferă substanței o mare atractivitate. Motivele? Ea poate fi adăugată în cantități extrem de mici unor produse chimice de uz casnic, pentru a se evita îngurgitarea lor, în cantități mari, de către copii, sau poate fi încorporată la rețetele de preparare ale învelișurilor izolatoare ale cablurilor electrice și de telecomunicații subterane, pentru a le proteja de acțiunea rozătoarelor care văd în ele, în ultima perioadă, o adevărată delicatesă.

ZAHĂR INOFENSIV

Așa-numitul “zahăr-L”, practic identic cu cel obișnuit, nu este asimilat de organism. Experimentele cu șobolani au arătat că această substanță poate fi folosită ca ingredient la prepararea diferitelor alimente, fără să prezinte pericol pentru sănătate.

Structura “zahărului-L” este imaginea în oglindă a structurii zahărului obișnuit; în soluție el deviază lumina polarizată spre stânga, nu spre dreapta. În natură, acest zahăr se găsește în cantități mici în sfeclă, banane și în anumite alge marine.

Întrucât fermenții conținuți în sucul gastric au o configurație care le permite să se combine numai cu zahărul obișnuit. “zahărul-L” rămâne netransformat din punct de vedere metabolic. Această substanță nu produce carii dentare (deoarece nu este descompusă de bacterii). Spre deosebire de înlocuitorii zahărului, acesta nu se deosebește prin nicio însușire de zahărul adevărat. Totuși, până să fie introdus în alimentație, pe scară mare, sunt necesare încă multe încercări pentru a vedea care sunt consecințele, pe termen lung, ale utilizării lui.

Lasă un comentariu