LA CASA IANCULUI

Distribuie pe:

Dictatul de la Viena a constituit subiectul dezbătut miercuri, 28 august, la Casa Iancului, în cadrul unei prezentări susținute de către președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu” filiala Mureș, jrs. Ioan Berța.

Materialul a abordat evenimentele în ordinea lor cronologică, analizând cele trei mari cedări ce au avut drept consecințe pentru noi pierderi enorme (de teritoriu, de oameni, de resurse), începând de la cedarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei rușilor, Dictatul de la Viena, cedarea nordului Transilvaniei ungurilor și încheind cu Dictatul prin care am cedat Cadrilaterul bulgarilor (în ani diferiți), toate cele trei la presiunea mai marilor lumii de atunci: Stalin, Hitler, Mussolini.

Cea mai importantă și mai dramatică dintre toate a fost cedarea nordului Transilvaniei Ungariei, Germania făcând astfel un nesperat cadou ungurilor, pentru modul în care aceștia au apreciat și susținut politica revanșardă dusă de ei, dar și cu gândul ascuns că astfel, într-un viitor apropiat, vor avea deschisă calea până în apropierea resurselor petroliere de la Ploiești, vitale într-un viitor război contra rușilor. Astfel încurajată și susținută, Ungaria a cerut, cu nerușinare, dar și fără argumente, tot Ardealul. Delegația română a venit la Conferința de la Viena cu contraargumente și documente inatacabile, dar pe care nu a avut ocazia să le prezinte și să le susțină, ba din contră, a fost amenințată oficial de Germania că, în caz de refuz, România va fi ,,spulberată”. La final, după semnarea documentelor, delegației române nici măcar nu i s-a dat cuvântul pentru a-și expune părerea, Dictatul, și nu arbitrajul (cum s-a numit oficial documentul), fiind cât se poate de evident. Partea ungară a dat atunci asigurări că după acest ,,fericit eveniment”, în Ardeal va fi liniște și pace. Ce a urmat imediat, au fost crime, jafuri, incendieri, acte de o barbarie extremă, ,,necesare” pentru a intimida și a stinge orice urmă de rezistență din partea românilor, alături de maghiarizarea forțată, schimbări de nume, arderea documentelor românești, refugiați etc., etc., suferințe de nedescris, jertfe inutile.

La fel s-au întâmplat lucrurile și în cazul celorlalte două cedări și al multor altora de acest fel. Doar sub mâna puternică și voința unor domni cu drag de neam și țară - ca Mircea, Ștefan, Mihai, Cuza - , țara aceasta a stat în fală și respect. Atunci s-au construit nu numai monumente civile, religioase și culturale, dar și conștiința națională, arma cea mai puternică a statalității unui neam, armă pe care, din păcate, acum nu o avem.

Comentarii referitoare la temă au făcut: Tiberiu Groza, președintele pe țară al Societății Cultural-Patrotice ,,Avram Iancu” cu sediul la Cluj-Napoca, doamna prof. univ. dr. Voica Foișoreanu, dl Emil Cecălăcean, Floarea Perțe și subsemnatul.

Lasă un comentariu