Printre crimele colective monstruoase, comise de armata horthystă împotriva populației românești pe teritoriul ocupat, se numără și cea din Mureșenii de Câmpie (județul Cluj). Comuna Mureșenii de Câmpie era așezată pe teritoriul cotropit, în imediata vecinătate a frontierei stabilită prin Dictatul de la Viena. Pichetul de grăniceri horthyști s-a stabilit în casa preotului Andrei Bujor, unde soldații s-au dedat la nenumărate fărădelegi. În seara zilei de 19 spre 20 septembrie, la locuința preotului, au fost aduse cu forța 11 persoane din sat: copii, femei, bărbați de diferite vârste, masacrați de cei 15 soldați horthyști, conduși de sublocotenentul Csordásy Gergely, în sufrageria locuinței. La un semn, călăii înarmați au început să tragă cu armele, să împungă cu baionetele, măcelărind, torturând și mutilând corpurile victimelor. Toți cei din casă au fost uciși. “O liniște mormântală stăpânea tot satul - se arată într-un document. Pe la orele 10 seara, țăranii din sat au fost treziți de împușcături care veneau din direcția casei preotului. Unii mai curajoși au ieșit în curte și, uitându-se într-acolo, au văzut toate geamurile luminate, auzind țipete sfâșietoare, amestecate cu pocnete de armă. Toți presimțeau că la părintele se petrec lucruri îngrozitoare, însă nimeni n-a îndrăznit să-și părăsească casa, mai ales că s-a dat ordin în acest sens, comuna întreagă fiind păzită de soldați. Toată comuna a fost cuprinsă de panică și de groază, nimeni n-a mai dormit, unii, care au reușit să se strecoare, au fugit de acasă, ascunzându-se în păduri. Detunăturile de armă s-au auzit până la orele 2 după miezul nopții. Dimineața, toată lumea știa că s-a întâmplat ceva familiei preotului, deoarece în jurul casei nu se vedea țipenie de om, numai răgetul vitelor și lătratul sinistru al câinilor se auzea”.
După masacru, asasinii au săpat o groapă mare în grădină, unde au aruncat cadavrele mutilate. Peste groapă au făcut un foc mare, încercând să carbonizeze cadavrele, dar, apropiindu-se zorile, au astupat groapa cu pământ și apoi s-au retras. Dimineața, în zorii zilei, soldații horthyști au adus cu forța câteva femei din sat, obligându-le să spele camera unde fuseseră asasinate victimele nevinovate. A treia zi după săvârșirea masacrului, țăranii au dezgropat cadavrele, trăind clipe de groază, când au reconstituit cu greu, din cauza mutilării, a focului, identitatea celor 11 cadavre: preotul Andrei Bujor, de 51 de ani; soția sa Lucreția Bujor, născută Mureșanu, de 48 de ani; fata lor, Lucia Bujor, licențiată în litere, de 24 de ani; altă fată, Mariana Bujor, studentă în anul II la Facultatea de științe, de 22 de ani; băiatul, Victor Bujor, elev în clasa a VII-a, de 17 ani; Natalia Petrea (născută Miron), soția învățătorului Gheorghe Petrea; mama ei, Ana Miron, și fetița ei, Rodica Petrea, de 4 ani; Ioan Guzău, cantor în sat, și soția sa, gravidă în luna a 9-a; servitoarea preotului, Juhász, o maghiară, originară din Palatca, ucisă pentru ca să nu rămână nici un martor. “Reînhumarea - arată o mărturie a vremii - s-a făcut fără preot, fără glas de clopot și fără serviciu religios. Nimeni n-a avut curajul să aprindă o luminare, totul petrecându-se în cea mai mare și mai lugubră tăcere”. Dând de știre episcopiei despre această odioasă crimă, protopopul Demetriu Rusu atrăgea atenția că “Îngrijirea în cele sufletești a credincioșilor noștri de acolo a rămas fără păstor”.
(Va urma)
