Există o vorbă despre interacțiunea dintre un anumit car și drumul de Caracal. Nu știu cât este de adevărată vorba asta. Ca simplu ascultător de asemenea vorbe, sunt convins că nu numai în inima Olteniei s-au răsturnat căruțe cu neisprăviți. Numai că, mai supuși nepăsării decât alții, oltenii caracaleni au trecut în glumă peste semnificația injurioasă și au transformat ocara în renume.
Astăzi, după întâmplarea tragică în care statul însuși ne-a demonstrat că un întreg tren cu proști s-a descărcat în gara numită România, mă trec fiorii. Și sunt îngrijorat nu pentru că prea mulți idioți mănâncă chelfăind banii statului. Întotdeauna a fost așa. Temerile mi se justifică prin aceea că experiența de viață îmi arată că în spatele fiecărui prost se află o sumedenie de profitori, șmecheri! Este și motivul pentru care pățania nefericitei copile, traumatizată nu numai de nebunul lăsat să zburde în libertate, ci și de nepăsarea, blazarea și idioțenia celor cărora disperată le-a cerut ajutorul, a fost transformată instant în agent electoral. Șmecherii păpușari au înțeles imediat că a dat norocul peste ei. Mult așteptatul “șoc emoțional” necesar manipulării cu maximă eficiență a maselor de votanți s-a materializat la Caracal! Și, au trecut la treabă. Ca un prim pas au transferat evenimentul, de la nivel local, la nivel național. Câteva demonstrații de stradă organizate în grabă au fost menite să sporească tensiunea deja existentă. În mod criminal, inclusiv adolescenții, colegi ai nefericitei copile, au fost înarmați cu drapele, dotați cu lozinci și scoși la defilare pentru o mai deplină emoționare a vulgului.
Difuzarea intensă a declarațiilor disperate ale părinților au fost menite să înmoaie inimile care nu intraseră în vibrație până atunci, iar transmiterea înregistrărilor cu vocea copilei (un demers odios după părerea mea) și-au atins scopul. Au sporit indignarea generală! Profitând de ocazie, șmecherașii existenți în “structuri” au descoperit și ei prilejul ideal pentru a-și plăti reciproc polițe, pentru a-și înlătura contracandidații adunați la mierea atât de dulce a corupției, pentru a asezona și prelungi deruta generală. Mass-media, având și ea șmecherii ei, a scos brusc din negura uitării “analiștii de renume” școliți la defunctul OTV, a reînviat “specialiștii în orice” care au chinuit timp de decenii somnul credulilor și a reactivat acoperiții din propria ogradă puși, cu ani în urmă, la conservare. Ca să nu piardă ocazia, televiziuni îngropate de contraperformanța din bătălia pentru audiență și-au readus la microfon fosilele, cu speranța de a-și readuna fanii și a-i determina să apese cu degetul arătător butonul de pe PeopleMeteor care le nominalizează. Zeci de Mama Omida cu acces nelimitat la camerele de luat vederi ne-au prezis trecutul și ne-au explicat, stropind din belșug cu salivă microfoanele din fața gurii, viitorul. Ziariști a tot cunoscători au despicat Codul Penal în fâșii subțiri, pe verticală și pe orizontală, și ne-au legat cu el la ochi mai ceva decât ar fi făcut-o între ei studenții la Drept în furtuna unui seminar de specialitate.
Politicieni buni la toate care ne abuzează zilnic de pe micile ecrane, cunoscători profunzi a orice (de la chichițele bugetului de stat la tenebrele psihice ce bântuiau mintea vreunui drogat notoriu care a intrat cu mașina altuia în pom) dau lecții gratuite de procedură judiciară procurorilor, înjură poliția în totalitatea ei și șterg pe jos cu Serviciul 112. Și, așa cum este firesc în democrație, fiecare netot autointitulat politician, găzduit cu larghețe de studiourile televiziunilor, nu uită să sublinieze cât de vinovat pentru tragedie este partidul advers și cât de buni ar fi ei dacă li s-ar da puterea. Doamna premier, într-un avânt de mamă îngrijorată, a dezgropat securea războiului, simțind cum situația din orașul purtător mândru al numelui împăratului roman Caracalla îi șifonează imaginea de viitor președinte al României. Cu barda dreptății imediate, apucată în mâna fermă cu care conduce guvernul, a tăiat pe unde s-a nimerit. Au căzut “răpuși” de furia guvernamentală șefuleți, șefi și chiar un ministru care, după numai șase zile de ministeriat, și-a dat seama că este prea mic pentru un război atât de mare.
Președintele țării, în toată măreția sa bronzată deja de soarele litoralului, a părăsit reședința de vară moștenită de la predecesorii cu renume și a înfierat cu adevărată mânie princiară acest guvern incapabil care a permis apariția tragediei caracalene. La rândul său, Viorica, cu cartoful fierbinte aruncat de președinte în poala sa, a instituit imediat o Comisie în frunte cu salvatorul Arafat. O Comisie de la care așteaptă propuneri “concrete și punctuale”. Mai apoi, Doamna a cerut imperativ președintelui să urgenteze cu o zi ședința C.S.A.T. În viziunea guvernamentală ziua aceea fiind, probabil, hotărâtoare în rezolvarea tragediei caracalene, devenită între timp națională. Indignat de îndrăzneala prim-ministrului, președintele mai înjură timp de câteva minute la televizor partidul de guvernământ “in rem” (întrucât Dragnea se ocupa acum cu repararea mașinilor penitenciarului Rahova și nu se mai “preta” la acuze nominale). Șmecheri. E plină până sus țara cu ei!
“Dar fata, ce s-a întâmplat cu fata?”, vă veți întreba sătuli de atâta fariseism. Fata? Fata a trecut din concret - din statutul de ființă omenească abuzată, posedând simțăminte și, implicit, suferințe specifice omului - în virtual. Ca într-un imbecil joc al absurdului, aflăm cum copila a fost ucisă, dar nu i s-a găsit corpul, cum a fost incinerată în butoiul din curtea dementului, cum rămășițele pământești i-au fost aruncate când într-o baltă, când în Olt, când în Dunăre, dar sunt de negăsit, cum a fost răpită de o rețea de proxeneți a cărei existență nu a fost niciodată demonstrată, cum acum e vie, dar e moartă. Se pare că, angrenați în vâltoare creată intenționat, nimănui nu-i mai pasă de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat nefericitei copile. Actul de răpire, sechestrare și violare a trecut pe planul doi. Durerea părinților nu mai contează. A mai rămas doar vânzoleala politică și hârjoneala dintre “servicii”.
“Dar criminalul?”, veți continua cu nedumeririle. Criminalul se odihnește. El se află în spitalul penitenciarului Jilava fiindcă se simte prea obosit de ancheta întinsă pe trei zile întregi. Un efort prea îndelungat pentru un pensionar! “Ceilalți, ce fac ceilalți, cei care au ca sarcină dezlegarea enigmei?” Cum este și firesc într-o justiție care se respectă, în acest răstimp, ca să nu fie deranjat cumva din refacere, prezumtivul criminal care și-a recunoscut vina, mare parte din anchetă a fost stopată. Procurorii își ling rănile provocate de propriile gafe și pregătesc noi variante de apărare a prestigiului și onoarei lor “nereperate”. Par a fi în pană de inspirație. Poliția are treabă. Își tot schimbă șefii și, din când în când pentru a nu-și pierde antrenamentul, năvălește orbește și inutil dărâmând porți nenumărate la îndemnul unei clarvăzătoare - cetățean european. Politicienii, având în mână “șocul emoțional” fierbinte pe care nu-l vor răcit, fie încearcă să-și consolideze puterea șubrezită de eveniment, fie lucrează febril la vastul program de manipulare a viitorilor votanți în scrutinul din noiembrie.
Având în minte întâmplări anterioare vii încă în mintea celor cu creierul neinundat cu haștaguri, risc câteva ipoteze. Cum românul este uitător notoriu, în existența sa viitoare timpul va acoperi definitiv agitația de azi. Criminalul dacă nu va fi “sinucis” va înfunda pușcăria pentru nu atâția ani pe cât ar merita. Statul va plăti în continuare cu larghețe, din banii noștri, noii idioți ajunși pe funcții înalte. Cei mai mulți dintre șmecheri (nederanjați de nimeni) își vor fi atins ținta și vor avea drept preocupare principală ca proștii pe care îi au în grijă nu cumva să se deștepte. Cetățeanul va rămâne la fel de zăpăcit și ușor de dus de nas, păcălit că votul său contează și că democrație înseamnă puterea poporului. Copila va fi definitiv uitată asemenea sutelor asemenea dinaintea ei, iar istoria tragi-comică a acestui popor va consfinți o nouă minune apărută aici, în Grădina Maicii Domnului.
A câta?
