Miercuri, 4 septembrie, dl. Ioan Berța, președintele Societății Cultural-Patriotice “Avram Iancu” filiala Mureș, a prezentat un material evocator despre viața și faptele vrednicului domn moldovean Ioan Vodă cel Viteaz, a cărui scurtă domnie (1572 - 1574) a marcat profund istoria noastră.
Scoborâtor din os domnesc - strănepot de-a lui Ștefan cel Mare, Ioan Vodă Viteazul (poreclit de contemporani și cel ,,Cumplit” pentru că era tăietor de capete trădătoare și asupritoare boierești și popești deopotrivă) a fost ridicat în domnie la 1572, înscăunat fiind de turci. Imediat după ce a luat în mâini frâiele țării, a făcut ,,curățenie” în jurul său, scăpând de râvnitorii de domnie, de jefuitorii de averea domnească, de uneltitori. A eliminat toate birurile lăsând doar zeciuiala și a introdus moneda de aramă ca mijloc de plată, în acest fel și-a atras de partea lui întregul norod, care-l va urma în toate bătăliile sale.
A mutat capitala țării de la Suceava la Iași, ferind-o astfel de desele atacuri vrăjmașe. A reformat armata, punând mare preț pe artilerie (a organizat primul în lume “baterii” de câte 8 tunuri mici și ușoare, foarte eficiente și mobile), lăsând cavaleria pe locul doi.
Turcilor nu le-a plăcut această mult prea mare independență și prea multă putere ce o avea Ioan Vodă Viteazul din partea “celor mulți ai țării”, motiv pentru care, ei încearcă, în mai multe rânduri, înlocuirea sa. Mica armată a lui Vodă Viteazul (35.000 de oșteni), sprijinită de câteva cete de cazaci, a făcut minuni de vitejie pe câmpurile de luptă unde a ieșit biruitoare la Râmnicul Sărat, Brăila, Tighina, Cetatea Albă. Îl învinge pe domnul muntean Alexandru Vodă ( cel însărcinat de turci să-l scoată pe Ioan Vodă din domnie) și îl înscăunează în locul lui la Târgoviște pe Vintilă, realizând astfel, pentru prima dată, e drept, pentru o scurtă perioadă de timp, prima unire a celor două Țări Româneși sub sceptrul său.
În vara lui 1574 turcii revin, împreună cu tătarii (230.000 de oșteni), armata lui Ioan Vodă Viteazul numărând doar 130.000 de oameni. Trădarea lui Eremia, conducătorul cavaleriei care trece de partea turcilor, ploaia care i-a udat praful de pușcă nu l-au descurajat. Odată pacea încheiată, turcii i-au garantat libera trecere, lui și armatei sale, dar nu s-au ținut de cuvânt. Așa s-a ajuns la tragicul său sfârșit de la Stambul, unde a fost sfâșiat prin tragere, în patru părți, de patru cai.
Completări la subiect au făcut Mihai Monoranu, Gheorghe Nistor, iar clipa de poezie a fost susținută de Silviu Rațiu și subsemnatul.
