Lumea din sat era sătulă de reguli. Totul era prescris: Când era trezirea, când trebuia să se meargă la serviciu, când era zi de duminică și zi de lucru. Pentru elevi era prescris când începe școala, că trebuie să aibă asupra lor o batistă și să-și spele acasă dinții. Existau reguli de circulație, reguli de cântat la pian.
Erau într-adevăr multe prescrieri și oamenii au hotărât ca de azi înainte să nu mai fie valide aceste reguli.
Părea frumos.
Școala, firește, era goală pentru că toți copiii au mers la baie; lumea a scos mesele în stradă căci acolo bătea soarele; tinerii au deschis la maximum casetofoanele și au lăsat să funcționeze zi și noapte; când Peter a ieșit din apă, n-a mai găsit pantalonii. I-a luat Klaus. “Nu mai sunt reguli”, strigă el și fugi de acolo; Maja o găsi în camera sa pe micuța Esther de la etajul de deasupra. Tocmai voia să-i strice păpușa. “Ce faci aici, Esther?” “Nu mai sunt reguli”, spuse micuța, luă păpușa și fugi din cameră. “Am fost la școală”, spuse Bruno. “Să nu mă minți!”, strigă tatăl. “Nu mai sunt reguli. Deci nu am mințit”. Când oamenii voiau să doarmă, nu puteau din cauza muzicii gălăgioase. Mulți nu mai găseau banii la locul lor; copiii dormeau unde apucau; mașinile claxonau pe stradă fără rost, stricau măsuțele care stăteau pe stradă. “Unde sunt copiii? Cine a stricat măsuța mea? Unde-mi sunt banii? Unde e poliția?” Dar la numărul de telefon de la poliție nimeni nu ridică receptorul. Căci dacă nu există reguli, nu mai e nevoie nici de cineva care să-i apere.
Încă în acea noapte începură să sune clopotele bisericii. Lumea s-a adunat, iar unul a spus: “Așa nu se mai poate trăi”. “Nu, așa nu mai putem trăi”, spuseră și ceilalți. “Ne trebuie reguli”, strigă unul. “Da, vrem din nou reguli”, strigară cu toții.
Începură să facă din nou reguli. Copiii să asculte de părinți. Părinții să-și iubească copiii. Nu e voie să faci rău unul altuia. Nu e voie să se fure. Trebuie să se spună adevărul. În concluzie, să se țină cont de cele 10 Porunci date de Dumnezeu. “Vrem aceste porunci”, spuseră cu toții și merseră pașnici la casele lor.
