* “Adevărul adevărat e numai în Dumnezeu și în inima neamurilor. În Dumnezeu e absolut; În inima neamului e în măsura în care această inimă se pune de acord cu voia dumnezeiască, devenind oglindă unde se reflectă lumina de sus. Cine vrea să mărturisească adevărul trebuie mai întâi să-l găsească. Și nu-l poate găsi decât în aceste două izvoare, care, în esență, se reduc la unul singur: Dumnezeu”.
Nichifor Crainic (1889-1972), teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (gânditor al curentului gândirist) și profesor universitar. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe. În 4 iunie 1945 a fost condamnat în lipsă la detenție grea pe viață. Și-a luat doctoratul în filosofie la Viena. În 1940 este ales membru al Academiei Române și reconfirmat post-mortem în 1994. A fost secretar general în Ministerul Culturii pe vremea mareșalului patriot Antonescu. A publicat în diferite publicații: Ramuri, Luceafărul, Drum Drept, Flacăra, Dacia, Transilvania, Cuget Românesc ș.a. A primit numeroase premii și distincții, printre care: Laureat al Premiului Național pentru poezie, și Doctor Honoris Causa al Universității din Viena (1940).
***
* “Dumnezeu este sufletul întregii naturi. El nu este afară, ci înăuntrul ei, natura este, cu alte cuvinte, însuflețită și divină”.
Gustav Theodor Fechner (1801-1887), medic, fizician, profesor, psiholog, mai târziu întemeietor al psihologiei experimentale și psihofizicii. El a inspirat mulți oameni de știință și filosofie de-a lungul marilor secole. S-a preocupat și de perfecționarea legilor lui Ohm, efectuând diverse cercetări în domeniul electricității, îmbunătățind electroscopul lui Bohnenberg.
***
* “Idealurile dintotdeauna ale vieții pure și simple: curățenia sufletească, arsura păcatului, discernământul binelui și discernământul răului, deosebirea ticăloșeniei de noblețe și prețuirea fără invidie a lucrurilor înalte, speranță de viață după moarte, ierarhia stărilor, gândurilor, emoțiilor, viața în acord cu prezența vie a lui Dumneuzeu, simplitatea viețuirii firești. Adică alternativa este Hristos și creștinismul, Hristos care ieri și azi și în veci este același”.
Horia Patapievici (1957-), “Omul recent”, scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan. A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit “În preajma ștreangului (istoria unei nopți)” referitor la acea zi. A absolvit Universitatea București, Facultatea de Fizică în 1981, obținând masteratul cu un studiu despre lasere. În anul 2012, Universitatea de Vest i-a dăruit distincția de Doctor Honoris Causa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la multe publicații și a primit burse de studiu în multe orașe europene, printre care Paris și Oxford. A fost în comisia pentru studierea dosarelor securității și șeful Institutului Cultural Român. În anul 2014 a fost decorat de președintele Băsescu cu Ordinul Național “Serviciul credincios”. Patapievici are o critică a idealurilor moderne, inclusiv socialismul, multiculturalismul și post-modernismul, susținând că singura cale de separare a “răutății” din societatea modernă este de a reveni la “creștinismul tradițional”.
