În finalul acestor dramatice dovezi asupra barbariilor comise împotriva clerului românesc și a credincioșilor Bisericii românești din perioada administrației militare vom cita integral și scrisoarea trimisă superiorilor săi bisericești din Cluj de către preotul Traian Pop din comuna Baciu, județul Cluj. Iată textul:
“Excelența Voastră, înalt Prea Sfințite Părinte,
Subsemnatul... ne mai putând îndura batjocurile ungurilor din această comună săvârșite față de mine și elementul românesc, am fost nevoit să părăsesc comuna. Pentru a-mi justifica lipsa din parohie, declar pe conștiința mea de preot următoarele:
1. Când au ocupat armatele ungare Clujul, notarul și primarul comunei Baciu au îmbătat vreo 50 ticăloși, care în toiul manifestației au spart ferestrele ziua, pe la ojină, tuturor românilor.
2. În seara aceleași zile, feciorii comunei, cari sunt catolici, au umblat prin comună în bande de 20-30 inși, spărgând uși, ferestre, porți, garduri, țigle de pe case etc. A fost o noapte infernală, cum eu nu am mai pomenit.
3. De atunci până în prezent, românii fiind îngroziți și speriați, dorm ascunși prin cucuruzuri, grajduri, poduri de casă sau fug în pădure. Pe care îl prind, noaptea, acasă, îl scot ungurii afară și-l bat până cade jos amețit. N-au cui se plânge pentru că toate acestea se fac din îndemnul autorităților comunale și a armatei.
Dovedesc afirmația: în seara zilei de 12 octombrie a.c. pe la ora 10 seara, aud un zbierat disperat. Sar la geam, notez, eram îmbrăcat pentru că în Baciu nimeni nu doarme noaptea decât îmbrăcat, gata să fugă la cel mai mic zgomot. Ce am văzut și auzit eu ca om nici nu mi-a venit să cred că e realitate. Jandarmii cu arme se plimbau pe drum. La porta vecinului meu, unde stam eu, pentru că din precauție eram ascuns la un creștin, stăteau peste 40 de inși, dintre care s-au desprins vre-o 6-7 și au intrat în curtea locuitorului Tăuțan Ioan Blaga. Au intrat în casă după ce i-au spart prin curte multe obiecte. Locuitorul sus amintit s-a urcat în pod, ungurii după el. Ce a urmat e o grozăvie s-o descriu. Am auzit un strigăt de durere, izbituri, frânturi de lemne, pe urmă liniște. În acel moment, câțiva vecini unguri, care erau în legătură de rudenie cu susnumitul, au venit să împrăștie călăii. N-au reușit din cauză că un sergent și mai mulți soldați i-au oprit, strigându-le «maga kicsoda», iar la afirmația că «magyar ember vagyok» i-au zis «Akkor men-yen dolgara máskulonben kap golyot a fejebe». Iată de ce am zis, că tot ce se întâmplă se face cu îndemnul autorităților. De aici, după ce l-au bătut pe Tăuțan Ioan, în casa lui, noaptea la ora 10, în fața familiei lui speriată și leșinată, au mers la un curator cu numele de Pop Vasile Sole. I-au spart poarta, ușa și au intrat în casă. L-au bătut pe el, pe fiul său, pe soția și fiica sa, căreia i-au tăiat venele de la mână încât nu și-a putut opri sângele de la mână.
4. Se aud strigăte în fiecare seară de crezi că infernal și-a deschis porțile. Au fost bătuți până acum vreo 20 români. Unii așa de crunt că nu vor fi oameni sănătoși niciodată. Frica i-a cuprins pe toți, încât crezi că nu ești în sat cu oameni normali, ci la casa de nebuni. Nu pot să descriu jalea, durerea și disperarea poporului. Când vine noaptea, parcă vine judecata din urmă.
5. Mie mi-au spart ferestrele, poarta, uși și mi-au furat mai multe lucruri. Într-o seară au venit peste 30 inși, au bătut la poartă și au strigat să deschid pe motiv că sunt jandarmi. Dacă n-am deschis au început să rupă poarta. Spre norocul meu, mi-au venit în ajutor niște unguri și m-au salvat de la moarte sigură.
6. Au aruncat cu pietre asupra bisericii. Fiind biserica mai departe de drum, n-au putut să-i facă stricăciuni.
7. Nu este seară lăsată de Dumnezeu ca ungurii să nu pătrundă în casa cuiva. Dacă nu găsesc pe nimeni în casă, ca să-l poată bate, sparg tot ce găsesc în casă și prin curte, pe urmă, pleacă în altă parte.
8. În Suceag, jud. Cluj, pe care-l administrez de câtva timp, se petrec aceleași lucruri ca în Baciu. Norocul lor constă în faptul că comuna lor e mai aproape de pădure. Și acolo au intrat prin case, i-au bătut și schingiuit pe români.
9. În seara zilei de 12 octombrie a.c. au intrat în casa cantorului Lăpușan Ioan vreo 20 unguri și 6 soldați, au bătut pe toți ai casei cari n-au putut fugi pe fereastră. Tatăl lui Ioan Lăpușan, un om bătrân de vreo 70 ani, punându-și mâna pe cap, i-au tăiat-o cu sabia în așa fel că însă și doctorii din Cluj care l-au pansat au zis că nu va mai putea prinde cu ea nimic. Această ispravă încă a săvârșit-o viteaza armată ungurească.
Acestea sunt numai câteva cazuri din cele multe petrecute în timp de o lună în comuna Baciu și Suceag. Știu din izvor sigur că acei indivizi ce se pretind a fi conducători îndeamnă ungurii la atrocități cu vorbele: «Bateți-i, spargeți tot, dar nu omorâți pe nimeni, ca să nu aibă dovezi». Bătăile prin urmare se țin lanț. Bătrânii, femeile și copiii plâng și se ascund. Bărbații în putere fug în pădure. Țipete și răcnete se aud în fiecare seară, de la distanță mare, parcă însuși iadul e pe pământ. Mulți sunt așa de zdruncinați, că vreau să-și omoare copiii și pe urmă să se arunce sub tren.
Toate cele de mai sus le întăresc cu cuvântul meu de preot ce am suferit afară de moarte toate torturile pe care omul nici închipui nu și le poate. La caz de lipsă pot aduce martori și dintre români și dintre unguri, care vor afirma sub jurământ că tot ce am afirmat este adevărat.”
Baciu, la 14 octombrie 1940
ss. Traian Pop, preot
(Va urma)
