LA CASA IANCULUI

Distribuie pe:

Viața, activitatea și cariera memorandistului moț Rubin Patiția au constituit tema comunicării prezentate de jrs. Silviu Rațiu în cadrul reuniunii de miercuri, 11 septembrie, de la Casa Memorială “Avram Iancu” din Târgu-Mureș.

Rubin Patiția s-a născut la 21 august 1841, la Câmpeni. Tatăl său, preot, a fost un înflăcărat patriot român, bun și convingător orator, cu o bibliotecă impresionantă la acea vreme, ce cuprindea cărți de mare valoare, fiind socotit luminătorul cultural al zonei Abrud-Câmpeni.

Rubin Patiția a urmat cursurile școlii de la Neagra, unde funcționa un dascăl vestit, cu pregătire superioară (Grigore Stănescu), apoi gimnaziul la Sibiu și Beiuș, iar studiile superioare la Academia de Drept din Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1866, cu calificativul ,,Excepțional”. I se refuză o bursă pentru continuarea studiilor în străinătate, așa că în anul 1867 îl găsim copist la Tabla Regească din Târgu-Mureș. În 1868 este numit vicejude la Tribunalul din Aiud, iar în1871 jude plin. În 1878 își deschide un cabinet de avocatură privat, unde are clienți doar români cu posibilități materiale modeste, ale căror cauze le susține și le câștigă, în marea lor parte.

În 1848 (având doar 7 ani) este de față la întâlnirea lui Avram Iancu cu tatăl său, întâlnire unde s-au pus la punct detaliile participării moților din zona Abrud-Câmpeni la adunarea de la Blaj. A fost impresionat profund de personalitatea lui Avram Iancu, ceea ce îi va marca, definitiv, destinul.

A participat la toate Conferințele Naționale ale preoților români din Ardeal, Banat, Ungaria, fiind un înfocat susținător al cauzei de eliberare națională a românilor.

În 1885, când s-au împlinit 100 de ani de la răscoala lui Horea Cloșca și Crișan și au fost interzise slujbele de pomenire și adunările populare în tot Ardealul, de teama unor noi răzvrătiri, el nu a respectat interdicția, a adunat oameni la biserica din Alba, motiv pentru care a fost arestat și întemnițat, fiind considerat “agitator”.

În 1888 a fost ales vicepreședinte ASTRA din Sibiu, iar în 1892 a fost însărcinat cu pregătirea delegației române a Memorandiștilor, pentru a merge la Viena, la Împărat. Activitatea delegației de aici este foarte bine și pe larg consemnată în memoriile sale, sursă neprețuită de informații istorice pentru cercetătorii de mai târziu. A urmat procesul Memorandiștilor de la Cluj (1893), în urma căruia a fost din nou condamnat la închisoare ca agitator înrăit.

În 1905 s-a retras din viața politică. S-a stins din viață în iunie 1918, fără a fi prezent la Marea Unire de la Alba Iulia, ideal căruia și-a dedicat întreaga activitate.

Completări la temă au făcut: prof. Gheorghe Nistor, jrs. Ioan Berța, prof. Petru Nemeș, prof. Floarea Perța, prof. Ileana Ludușan, iar clipa de poezie a fost susținută de subsemnatul.

Lasă un comentariu