BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN NORD-VESTUL ȚĂRII SUB OCUPAȚIA HORTHYSTĂ 1940-1944 (XXXV) ÎNCERCĂRI DE DEZNAȚIONALIZARE A ROMÂNILOR PRIN RELIGIE

Distribuie pe:

Întreg cortegiul de barbarii comise împotriva Bisericii românești, a slujitorilor și credincioșilor ei a avut, în fond, un singur scop: să lipsească populația românească atât de lăcașul de cult, cât și de conducătorii ei spirituali și să o oblige să-și părăsească religia, pierzându-și astfel naționalitatea proprie. Pentru a înfrânge împotrivirea clerului și a credincioșilor români față de această politică, Guvernul ungar a dat ordine circulare confidențiale autorităților în subordine ca prin toate mijloacele de care dispun să oblige preoții români fie să treacă, împreună cu credincioșii lor, la una din religiile maghiare (romano-catolică, reformată ori unitariană), fie, în caz de refuz, să-i oblige să părăsească teritoriul și să se refugieze în România, “de bună voie” sau expulzați de statul ungar ca fiind indezirabili. Guvernanții unguri au folosit toate aceste căi pentru a-și atinge scopul. De aici au decurs un șir infinit de acte, de la cele agresive, violente, la metode așa-zis pașnice, de “convingere” pentru a converti pe români la una din religiile maghiare. În acest sens, ei s-au folosit de faptul că Biserica românească, ca instituție, a fost mult slăbită atât în baza sa materială, cât și în cea a asistenței spirituale, credincioșii români fiind obligați, vrând, nevrând, să-și părăsească religia pentru a-și apăra ființa, avutul, a evita expulzarea sau dislocarea din vatra în care s-au născut și dăinuit din vremi imemoriale.

Una dintre căile prin care autoritățile ungare au urmărit să înfăptuiască această strategie în domeniul confesional a fost expulzarea unui mare număr de clerici români. Dar, de regulă, expulzările au fost realizate prin mijloace violente, prin teroare, întrucât, ceea ce este foarte important de remarcat, quasi unanimitatea slujitorilor Bisericii române a fost decisă să rămână la posturi, să-și continue misiunea de păstori sufletești ai comunităților lor. Foarte rare au fost cazurile când preoți români au părăsit de bunăvoie și neforțați teritoriul ocupat. Iată cum este descris, în sinteză, acest fenomen într-un document elaborat de Ministerul Afacerilor Străine al României, în vara anului 1944. “Cu nepotolită pasiune au urmărit Guvernele și autoritățile maghiare distrugerea Bisericii, a școalei și, în general, a culturei românești din Nordul Transilvaniei.

“În ceea ce privește Biserica, Guvernul maghiar a refuzat recunoașterea episcopiilor înființate pe timpul stăpânirei românești (...). Biserici au fost dărâmate, incendiate, devastate și profanate (...). Un imens număr de preoți au fost expulzați ori siliți să se refugieze pe teritoriul românesc, rămânând sute de parohii lipsite de păstorii lor sufletești (...). În Secuime, Biserica românească a fost aproape complet desființată (...). Preoții au fost maltratați, purtați în lanțuri, bătuți și arestați, apoi au fost expulzați ori siliți să se refugieze (...). Unii au fost ridicați de jandarmi de la altar și aruncați peste frontieră. Mulți din cei rămași au fost siliți să oficieze în limba maghiară”.

Care sunt faptele?

Dându-și seama că maghiarizarea românilor prin intermediul religiei va fi un proces greu, care se va lovi de rezistența populației și a clerului românesc, autoritățile ungare au încercat mai multe variante, dintre care importante ar fi:

a) Desființarea sau diminuarea la maximum a Bisericii românești prin trecerea credincioșilor la una din religiile de expresie maghiară,

b) În măsura în care trecerea directă a unor comunități române la religiile romano-catolică, reformată ori unitariană era respinsă de populația românească, s-a urmărit, pe de-o parte, extinderea jurisdicției Episcopiei maghiare de la Hajdudorog, subordonată statului ungar, inclusiv primatului Bisericii catolice din Ungaria, pe de altă parte, crearea unei episcopii ortodoxe maghiare, pusă sub conducerea unui anume Mihail Popoff.

Asupra acestor laturi ale fenomenului maghiarizării vom stărui în cele ce urmează.

(Va urma)

 

 

Lasă un comentariu