Redescoperită în RUGA pentru copii și părinții de copii; pentru bunicii de nepoți și nepoate; pentru învățătorii și profesorii de școli și licee, dar și pentru restul românilor. Rugăciune rostită de șoapta sufletului preotului și dascălului universitar Constantin Necula, reculegându-se în fața Altarului Bunavestire a Catedralei Mitropolitane a Ardealului din Sibiu. Gânduri așternute în paginile ziarului “TRIBUNA”, ediția de marți, 10 septembrie 2019, ctitorie a prozatorului bănățean Ioan Slavici și a poetului năsăudean George Coșbuc. “La șase dimineața, cred că le mai puteai simți respirațiile emoționate de așteptare. Vântul din oraș le va fi împrăștiat ultimele vise de vacanță. Am intrat în Liturghia zilei, cea care marchează pe Bunicii lui Iisus Hristos, Ioachim și Ana, cu un ghiozdan plin cu rugăciuni. Și m-am gândit doar la una: Fă-i, Doamne, Învingători pe copiii României! Ajută-i să biruiască debandada vădită din țară. Să spulbere sistemele prost tocmite și pe cele prost conduse. Ajută-i să-și ducă viața frumoasă pe care liniștea lor o merită. Nu îngădui nimănui să le fure copilăria. Și am tot pus câte o miridă pentru copiii bolnavi și necăutați de părinți, pentru copiii ce-s mai aproape de maturizare prin suferință decât maturii ce le veghează suferința oricum se va fi chemând ea. Apoi am aruncat o privire, și pe Sfântul Disc tot mai era loc de miride. Și le-am pomenit învățătorii, profesorii și pe cei ce le îngrijesc școlile. Fă-i, Doamne, Învingători, am zis, învingători ai sărăciei de soluții în care ne zbatem de ani de zile mințindu-ne că e bine și așa, învingători împotriva oboselii ce-i va încerca după primele săptămâni de muncă. Fă-i îngeri copiilor noștri, raze de căldură umană să ne înlocuiască unde noi uităm. Și pentru fiecare gând am pus o miridă - adică o fărâmitură de prescură, semn al prezenței rugăciunii înaintea Dumnezeului Celui Viu. Și tot mai era loc. Așa că am pomenit părinții și familiile copiilor care începeau școala. Și i-am zis iarăși: Doamne, fă-i Învingători. Pe cei care au, fă-i să nu-și uite copiii, iar pe cei care n-au, ajută-i să înțeleagă cât de bogați sunt având copiii în casele lor. Ajută-i să fie învingători dinaintea celor care li se cred stăpâni și-i abuzează la locul de muncă - abuzând de timpul lor liber ce ar trebui oferit copiilor, de exemplu. Ajută-i să-și vadă copiii. Să nu-i lase străini între străini. Apoi i-am pomenit pe bunici, agenții de pază ai copilăriei nepoților lor, voluntarii surâzători ai onoarei de a avea nepotul la școală. Când s-a terminat Liturghia, am ieșit în drum. Zburau deja. Asemeni unor parașutiști de elită, puștimea din Primară cu ghiozdanele ce așteptau să-și afle rostul zborului în înalt. Ceilalți, un pic mai mari, țineau în palme cronometrul creșterii lor, discutau și începeau deja să scrie tema aceea clasică, compunerea despre vacanță. Cum? Nu se mai dă? Nu contează. Am auzit, stând printre ei, câteva bine scrise pe inima lor (...). I-am văzut pe liceeni. Un pic plictisiți, până au dat ochi în ochi cu primii colegi ieșiți în cale. Copiii noștri încă mai știu să se bucure, mai știu să ne vindece îngrijorarea cu nădejdea lor. Au intrat în sălile de clasă. S-a făcut parcă vreme de vecernie. Din stupul școlilor zvon că s-au așezat cuminți. Glasul Doamnei, profului ori profei a început să plutească peste ape... A fost dimineață și s-a făcut prânz. Ziua Întâi! (...) Doamne, fă-i Învingători pe pruncii noștri, mereu și mereu!”
NOTĂ Dragi copilași-elevi ai țării mele! Sper că nu v-ați sfiit ca în dimineața acelei zile, de luni, 9 septembrie 2019, să vă fi luat de mână părinții, bunicii și străbunicii. Pentru ca mergând așa, la pas cu ei, spre școală, să le ascultați poveștile plăcute și pildele pilduitoare. Și, astfel, să vă fi sporit bucuria revederii învățătorilor și profesorilor voștri dragi, precum și a colegilor de clasă, după lunga voastră vacanță de vară. Nu de alta, dar până și celor cu mult mai în vârstă decât voi le mai este încă dor de copilăria lor școlară! Un motiv în plus ca elevul de altă dată, IOAN VULCAN-AGNITEANUL, autorul acestor însemnări reportericești, simte nevoia să vă felicite că le-ați făcut, atât lor, cât și vouă, această mare bucurie a toamnei școlare! O meritați, cu prisosință, atât voi, cât și ei!
