SUFLETUL, ÎMPĂRTĂȘANIA ȘI... PRIETENIA

Distribuie pe:

• „Dintre toate sentimentele pe care Creatorul le-a sădit în inima noastră, PRIETENIA este cel pe care-l putem explica cel mai puțin și unicul care deosebește pe om de dobitoc, lăsând la o parte câinele; pentru că acest animal are sentimentul iubirii dezinteresate într-un grad ce merge până la sacrificiu, uneori până la neputința de a supraviețui morții stăpânului. DOAMNE, DUMNEZEULE, CÂT ESTE DE GREU SĂ-ȚI DUCI VIAȚA FĂRĂ O PRIETENIE, FIE EA CÂT DE ȘUBREDĂ".

Panait Istrati (1884-1935), scriitor român de limba română și franceză. Situația materială grea de la începutul vieții l-au purtat prin București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausane. A fost adesea comparat cu Maxim Gorki, scriitorul rus care și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar, al unui vânzător ambulant. A debutat în literatură în 1906, făcând publicistică în presa muncitorească din România. Colaborează la România muncitoare, Viața socială, Dimineața și Adevărul. Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat în ultimul moment, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare adresată lui Romain Rolland. A publicat romanul Ciulinii Bărăganului. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile română și franceză, a fost tradusă în peste 30 de limbi străine, cu toate că marele istoric Iorga nu avea o părere prea bună despre el ca scriitor. A murit în București, bolnav de tuberculoză, iar monumentul de la mormântul său i-a fost realizat de Milița Petrașcu.

***

• „În fiecare zi ne împărtășim de frumos, de lumină, de durere, de bucurie, de tristețe; există însă o împărtășire care zidește calea omului spre divinitate, spre Dumnezeu - SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE cu TRUPUL și SÂNGELE MÂNTUITORULUI HRISTOS - Calea, Adevărul și Viața, Pacea, Bucuria și Speranța noastră".

Radio România - septembrie 2009

***

• „Ce văd este frumos, ce aud este frumos, dar mai este ceva. Acestea sunt lucruri măsurabile, dar mai apare ceva, nemăsurabil, care este SUFLETUL. Cum îl măsurăm? Și atunci zicem: NOI PERCEPEM DIVINUL DIN AFARĂ CU DIVINUL DIN NOI. E UN SALT".

Plotin (205-270), filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. A studiat filosofia la Alexandria, avându-l maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician, care, întocmai ca și Socrate, n-a scris nimic la început. Plotin i-a spus prietenului său când l-a cunoscut pe maestrul său: „Pe acest om l-am căutat eu", și a stat în preajma lui timp de 11 ani. Și Origen a fost ucenicul lui Ammonios. A început să scrie la vârsta de 49 de ani, iar lucrările și prelegerile sale au fost publicate între anii 301-305 sub titlul de Enneade, care cuprinde 54 de tratate, sau comentarii asupra operei lui Platon și Aristotel. El construiește o doctrină originală, cu un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonate, expunând o filosofie extrem de sistematică, a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirații mistice.

Autor de aforisme:

„SUFLETUL TĂU TREBUIE SĂ DEVINĂ FRUMOS ȘI DIVIN, DACĂ VREI SĂ CONTEMPLI PE DUMNEZEU ÎN TOATĂ FRUMUSEȚEA LUI".

„ÎNCERC SĂ OBȚIN CA DIVINUL CE SE AFLĂ ÎN NOI SĂ SE RIDICE PÂNĂ LA DIVINUL CARE EXISTĂ ÎN UNIVERS".

„MOARTEA ÎNSEAMNĂ A-ȚI SCHIMBA TRUPUL, CUM ÎȘI SCHIMBĂ ACTORUL HAINA".

Lasă un comentariu