- Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop - avocat -
- Revendicările nu se limitează doar la terenuri agricole, pășuni, păduri, lacuri - și nu se limitează la optanți; ele cuprind, după câte știm, circa două mii de clădiri importante dinTransilvania, precum și alte valori...
- Evident că nu! Dacă luăm în calcul și restituirile averilor bisericești, în total este vorba, numai în Transilvania, de restituiri ilegale în valoare de peste 60 de miliarde de euro. Au fost făcute evaluările în anul 2014, de un grup de economiști. Este vorba despre bisericile: catolică, reformată, unitariană, cea evanghelică și cea lutherană. O să încerc să explic situația cu cât mai puține detalii tehnice, deși pentru ceea ce vă spun există o documentare legislativă temeinică. Bunurile bisericești sunt de două categorii: cele pioase - icoane, odoare, cărți sfinte etc., și cele civile - păduri, pământuri, clădiri ș.a., Nu avem nicio problemă cu cele pioase, ci cu cele civile. În 1942, printr-o convenție între „Grupul Etnic German" și bisericile evanghelică și lutherană, toate bunurile civile ale acestora sunt trecute în proprietatea „Grupului Etnic German", cele două biserici identificându-se cu el. „Grupul Etnic German" era o mișcare hitleristă, cum erau în România legionarii, însă cu membri mai duri chiar decât naziștii, cu manifestări de vendetă și răzbunare, au intimidat populația românească cu autoritatea lui Adolf Hitler. Motiv pentru care, ulterior, a și fost desființată, ca sancțiune. La data de 9 februarie 1945, Regele Mihai a promulgat o lege specială (Legea 91) privind înființarea și funcționarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice. Cunoscută sub denumirea de Legea CASBI, această lege se referea la „persoanele fizice sau juridice care au colaborat cu armatele de ocupație germane sau maghiare sau care s-au retras odată cu acestea de pe teritoriul României". Cert este că după 1944, toate bunurile de pe teritoriul statului român aparținând inamicilor statului român și ai aliaților săi se preiau de către stat în administrare. CASBI a preluat în felul ăsta tot ce deținea „Grupul Etnic German", criminalii maghiari, dar și tot ce dețineau legionarii. Numai că, după revoluția din 1989, se înființează „Forumul Democrat German" la Sibiu și, în baza actului de continuitate parafat de justiție, în anul 2004 revendică și primesc tot ceea ce a aparținut Grupului Etnic German. Așadar, ignorăm Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944, un document de drept internațional, ignorăm și Convenția de la Paris din 1947, care nu a fost o lege abuzivă a comuniștilor, ci o lege dată pentru clarificarea situației după cel de-Al Doilea Război Mondial, la nivel internațional, și începem să retrocedăm în mod aberant. Dacă funcționăm după această logică, atunci de ce nu le retrocedăm și legionarilor ceea ce au avut? Adică ASTRA Sibiu, chiar și legionarii, care au fost organizații ale românilor nu li se recunoaște, nu au dreptul, pe când alții da?!
- Directorul Arhivelor Naționale din Mureș, Liviu Boar, spunea la un moment dat că din cele 215.000 de hectare împădurite ale județului, 47.000 erau considerate, după Legea CASBI, bunuri inamice. Numai pentru acestea erau depuse peste 80 de cereri.
- Da, este vorba în special de urmașii grofilor Bánffy, Bethlen, Kemény, Urmanczi ș.a. La un moment dat, pe rolul instanțelor, care în toate cazurile ignoră Legea CASBI, se aflau următoarele solicitări: pentru Societatea Anonimă pe Acțiuni Domeniul Silvic Gudeamesterhaza (Familia Banffy), de către Asociația cu același nume, considerată a fi societatea comercială desființată, intrată sub incidența Legii CASBI, se solicită 24.115 hectare; pentru Societatea Anonimă pentru Silvicultură „Ardeleana", de către asociația cu același nume considerată a fi societatea comercială (intră sub incindența Legii CASBI), se solicitau 11.700 hectare; pentru Bánffy Daniel, de către Bethlen Ana (intră sub incidența Legii CASBI), se solicitau 9.324 hectare; pentru Bánffy László, Bánffy (ramura János) de către Bánffy Eva Mária Rozalia (intră sub incidența Legii CASBI), se solicitau 7.500 hectare; pentru Familia Farcas, de către diverși moștenitori (intră sub incidența Legii CASBI), se solicitau 2.800 hectare; pentru frații Éltetõ, de către diverși moștenitori (intră sub incidența Legii CASBI), se solicitau 11.400 hectare; pentru Kemény Ioan, de către diverși moștenitori, se solicitau 227 hectare intrate sub incidența Legii CASBI, plus alte 3.600 ha pe Legea 1/2000 - și așa mai departe. Sunt multe altele în județele Alba, Cluj, Sălaj, unde reacția legală a autorităților a fost aproape nulă, prefecturile în totală adormire și am în vedere, ca o surpriză, Instituția Prefectului din județul Cluj, unde nu s-a făcut nimic; totul, nu știu, din indolență, delăsare sau complicitate de a nu fi supărat aliatul de la guvernare.
În orice caz, la un moment dat, suprafața revendicată depășea cu peste 2.000 ha suprafața consemnată în documentele cadastrale din 1939 ca aparținând marilor proprietari de terenuri forestiere din masivul păduros al Văii Mureșului Superior, înainte de aplicarea reformei agrare din 1921 în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. În total se solicitau 73.306 ha în baza înscrisurilor de carte funciară, iar în afara acestei suprafețe, pe rolul instanțelor mai erau și sunt alte solicitări despre care nu sunt încă deținute date certe. Posibil să fie și alte suprafețe cu mult mai mari, despre care avem date, dar din varii motive, documentația nu este completă.
Tot în legea despre care vorbim se înscrie cazul Castelului Arcuș din județul Covasna, retrocedat ilegal în 2004, pentru care s-a pus cerere de revizuire. Imobilul în cauză a fost preluat de statul român în aplicarea Legii nr. 91/1945, prin care s-a înființat Casa de Administrare a Bunurilor Inamice (CASBI). Numitul Szentkereszty Béla și singura moștenitoare acceptantă, Szentkereszty Erzsébet, sora lui, au fost considerați inamici ai aliaților și ai României în înțelesul art. 8 și 15 din Convenția de Armistițiu de la 12 septembrie 1944, impusă României de aliații de atunci. Imobilul - teren și construcții - nu au făcut obiectul vreunei proceduri administrative sau judiciare reglementată de Decretul - Lege nr. 228/1948, în sensul de a fi fost reclamat spre restituire de către proprietarii supuși sub regim CASBI. Nu mai vorbim că statul român a făcut acolo investiții de circa 1,5 milioane de euro. (I.C.)
( Va urma)
