BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN NORD-VESTUL ȚĂRII SUB OCUPAȚIA HORTHYSTĂ 1940-1944 (XXXIX) ÎNCERCĂRI DE DEZNAȚIONALIZARE A ROMÂNILOR PRIN RELIGIE - AMPLIFICAREA PRESIUNILOR ASUPRA ROMÂNILOR PENTRU A-ȘI PĂRĂSI LEGEA STRĂMOȘEASCĂ

Distribuie pe:

Într-un alt document, datat la 2 noiembrie 1940, se consemna că în aceeași regiune „credincioșii noștri sunt mereu huiduiți, batjocoriți, amenințați, li se sparg geamurile, țiglele de pe case, sunt bătuți, li se dărîmă bisericile (...). între astfel de împrejurări, părăsiți și înfricoșați, caută scăpare în trecerea la alte religii (...). Avem preoți puțini, chiar și pentru nevoile satelor mari românești (...). Unii sînt duși în tabără, mai nou, preoții din 5 sate curat românești li s-a pus în vedere să părăsească țara (...). Alți preoți, nemaiputînd suporta vexațiunile continuie, cu nervii zdruncinați, pleacă dincolo (în România - n.n.) (...) pe aici, de-a lungul graniței, aproape toate satele au rămas fără preoți".

O situație deosebit de grea aveau credincioșii români din localitățile de unde au fost distruse bisericile lor. Și aici „creștinii sunt batjocoriți, maltratați, cum greu s-ar putea descrie și apoi în mare parte determinați să treacă la ei (romano-catolici - n.n.) (...). Furtuna dezlănțuită e dovada urii neputincioase" - arăta, într-un memoriu, preotul Petre Suciu.

În documentul Delegației române, pentru negocieri cu Ungaria, intitulat: „Biserica și școala. Pagubele suferite de bisericile românești din Transilvania de Nord", în legătură cu aceasta se vorbește despre „credincioșii aparținînd bisericilor dărîmate din Biborțeni, Căpeni, Comolău, cari în număr de peste 200, au fost forțați să treacă la religia Statului maghiar".

Într-un memoriu al preoților expulzați din județul Trei Scaune, înaintat Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Sibiu, la 1 decembrie 1940, se arată că românii au fost chemați prin jandarmi la primării și trecuți din oficiu la religiile maghiare, cu obligațiunea de a participa regulat la serviciile divine, iar cei ce nu se vor supune vor fi bătuți pînă la sînge. Cu toate că i-au maghiarizat, sînt asaltați de bandele maghiare, care le cîntă batjocoritor: «Horthy, Csaky, Teleki, minden Olah mienjenki»". Referindu-se la situația dramatică în care românii erau nevoiți să trăiască, documentul consemnează că „Locuințele românilor sunt complet devastate, iar alimentele confiscate. Printre multele cazuri, amintim despre Aita Medie, unde nu a rămas nici o casă (a românilor - n.n.) locuibilă. Românii locuiesc în grajd cu vitele și pe la ungurii pașnici, bătuți și ei că au luat apărarea românilor, cum au fost frații Kosa, din aceeași comună.

Vorbind despre situația generală a Bisericii române din Secuime, un document aparținând Ministerului român de externe arăta că administrația maghiară a căutat prin toate mijloacele să facă pe credincioșii români „să treacă la catolicism, sau la reformați. Românilor cari se împotriveau, li se refuzau biletele pentru vînzarea vitelor, iar proprietarilor, cu moșia tăiată în două de frontiera nouă, li se refuza biletul de trecere, punîndu-i în imposibilitate de a-și lucra pămîntul. Cel mai convingător argument pentru țărani era maltratarea, brutalizarea și amenințarea cu expulzarea (...). Sub un astfel de regim de teroare nu e de mirare că nu se mai găsește în secuime nici un intelectual român".

(Va urma)

Lasă un comentariu