CRUCEA LUI HRISTOS, MOARTE, VIAȚĂ ȘI... NĂDEJDE

Distribuie pe:

* “Iisus a ieșit afară din pretoriu, purtând pe cap o coroană de spini și o mantie purpurie. Pilat a fost și el acolo. El a zis: «Iată Omul»! Când L-au văzut arhiereii și slujitorii, au strigat, zicând: «Răstignește-L! Răstignește-L»! Zis-a lor Pilat: «Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-i găsesc nicio vină». Iudeii i-au răspuns: «Noi avem lege și după legea noastră El trebuie să moară, că s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu».

Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: «De unde ești Tu? » Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Deci Pilat i-a zis: «Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să te eliberez și putere am să Te răstignesc?» Iisus i-a răspuns: «N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea cel ce M-a predat ție mai mare păcat are»“. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreiește, Gabbata.

Și era vinerea Paștilor, cam la ceasul al șaselea, și a zis Pilat iudeilor: «Iată, Împăratul vostru». Deci, au strigat aceia: «Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!» Pilat le-a zis: «Să răstignesc pe Împăratul vostru?» Arhiereii au răspuns: «Nu avem Împărat, decât pe Cezarul». Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit.

Și ducându-și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care evreiște se zice Golgota. Unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris și titlu și l-a pus deasupra crucii. Și era scris: «IISUS NAZARINEANUL, ÎMPĂRATUL IUDEILOR»“.

Sf. Scriptură a Noului Testament - Ioan, 19, 6-11; 13-19.

***

* “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia CRUCEA și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla”.

Evanghelia după Matei - cap. 16, vers. 24-25.

***

* “O văduvă credincioasă avea un singur băiat. A venit vremea să plece din locul de baștină printre străini, la facultate. Acasă, băiatul era cuminte, o ajuta pe mama lui, mergea la Sf. Biserică. La plecare, mama lui i-a legat de mână o cruciuliță, spunându-i că Dumnezeu în felul acesta va fi tot timpul cu el. Când a ieșit pe poartă, a aruncat crucea în șanțul grădinii părintești. Printre străini, tânărul nostru a găsit fel de fel de oameni, cu tot felul de idei. În vacanța de Crăciun, vine acasă la mama, care-l așteaptă la gară cu o trăsură. Caii, când au ajuns în dreptul casei, s-au ridicat în două picioare, și au răsturnat trăsura. Studentul nostru a căzut în șanț spre disperarea mamei; când s-a ridicat, din mână îi curgea sânge. Mama ia mâna și ce vede? Crucea, care i-a dăruit-o la plecare, stătea acum înfiptă în mâna fiului, care s-a lepădat de Sf. Cruce. Rușinat, îi mărturisește mamei, greșeala, își cere iertare și își ia angajamentul ca acest semn al crucii să-i fie de învățătură. Cum ar spune “Sfântul Ardealului”: “CINE ARE MINTE - SĂ IA AMINTE!”

Lasă un comentariu