- Convorbire cu dr. Marian Pogăcian, directorul Oficiului Fitosanitar Mureș -
- Altfel spus, există posibilitatea unei erbicidări selective sau totale?
Din punct de vedere tehnic, noi putem oferi soluții ca buruienile să dispară. Au mai fost și situații când unități care ne-au contactat, cu ar fi cei de la Administrația Drumurilor, pentru erbicidare. La început pare un lucru mai dificil. Ambrozia fiind o buruiană specifică, se rezolvă prin metode specifice, cu utilaje specializate. După cum v-am spus anterior, câțiva zeci de ani, de acum încolo, vom avea probleme cu această buruiană. Utilizatorii pesticidelor trebuie să aibă aparat de stropit, problema poate fi stăpânită, dar, conform legii, stârpirea ambroziei este obligatorie. Indiferența nu este o soluție tehnică și acolo este problema.
- Aș vrea să lămurim un aspect. Culturile agricole, de regulă, sunt pline de buruieni. Se plivește, se erbicidează, dar ele reapar mereu. De ce nu dispar complet?
- Nici nu pot să dispară. Ați nimerit problema. Eu am doctoratul în erbicide și m-am ocupat de problema asta toată viața. Chiar glumesc când spun că unde mă uit, văd doar buruieni. Buruienile sunt un rău pentru agricultură, dar, uneori, un rău necesar. Pe lângă efectele nedorite pentru care le combatem, ele au și efecte pozitive. Unul din aceste efecte este că reduce efectul de monocultură a culturilor agricole și exploatează alte resurse ale solului decât planta de cultură. Se scoate din sol, se transformă în materie biologică, deci organică, moare și intră apoi în circuitul biologic al solului și ajunge la plantă. Acesta este un caz pozitiv. Din punct de vedere agronomic, dacă pornim de la consumul de apă, de substanțe nutritive, spre exemplu, pentru un kilogram de porumb, o specie care consumă cea mai puțină apă pe kilogram de substanță uscată, trebuie vreo 400-450 litri de apă.
La buruieni consumul este, undeva, la 800-1.200 litri de apă pentru fiecare kilogram de substanță uscată. Revenind la porumb, pot să vă spun sigur că un kilogram de substanță uscată de buruieni înseamnă minus două kilograme porumb, cel puțin. Solul și plantele știu matematica asta. Atâta produc câte substanțe nutritive și apă au. Problema zonei noastre este apa. Apa este elementul decisiv în producția agricolă din județ. Suntem un județ cu un potențial agricol deosebit. Este cel mai bun, de departe, avem cel mai bun potențial agricol din centrul țării. Agricultura noastră și înainte a mers bine, iar acum, de la apariția sub-vențiilor, s-au capitalizat fermierii români, și acum, într-adevăr, se face o agricultură performantă și mergem bine, tot înainte. Avem tot ce ne trebuie: sol bun, condiții climatice bune, cele mai bune semințe, pesticide, îngrășăminte. Tot ce este mai bun în lume există și în România. Dacă vă uitați cum arată culturile din județul Mureș, vă dați seama că tendința este pozitivă, de creștere anuală, iar nivelul de producție este tot mai bun. Suntem o zonă cu venituri în agricultură, cu producții și cantități deja semnificative și la nivel național. De altfel, deja în ultimii ani, România, care întotdeauna a fost cu un potențial agricol deosebit, în perioada de după revoluție când au scăzut producțiile și suprafețele cultivate, au început să-și piardă din caracterul semnificativ pe care-l avea agricultura României în cea a Europei. Dar în ultimul timp ne-am revenit și, observați că anul trecut am fost cel mai mare producător de porumb din Europa și al 4-lea sau al 5-lea în lume. Asta înseamnă că suntem semnificativi pe piața agricolă internațională. Este la fel de adevărat că mai avem mult de lucru pentru a avea o agricultură performantă la valorificare, ca să nu vindem grâu și porumb, floarea-soarelui, ca materie primă, să vindem după prelucrare. Acesta este un alt aspect, dar aici discutăm strict de agricultura noastră.
Dacă trecem la probleme de protecție a plantelor, trebuie să spun că, fără o chimizare, fără mecanizare, nu se poate face o creștere a randamentelor, a producțiilor la hectar. Trebuie să ai în primul rând cunoștințe și apoi o bază materială. Dacă produci, și produci competitiv, ești competitiv și pe piață și te dezvolți. Este normal, cine merge bine, va merge și mai bine, fiind în folosul acestei nații. Însă utilizarea acestor produse chimice care, până la urmă, să nu uităm că sunt niște otrăvuri, trebuie să se facă cu mult discernământ acolo unde este nevoie. Există în acest sens și o legislație cât și organisme de control. Chiar dacă nu le place uneori fermierilor că intervenim cu măsuri restrictive, dar trebuie mult discernământ în utilizare. Nu se poate face agricultură fără asta. În condițiile acestei crize de forță de muncă, de mecanizare, nu este cultură agricolă. Cu mici excepții, la viticultură, pomicultură, producțiile sunt mai puțin mecanizabile, dar în rest, sfecla de zahăr este mecanizabilă 100 la 100, apoi grâu, porumb. Vă rog să observați că, cu toate că a scăzut forța de muncă în agricultură, randamentele au crescut. Asta s-a făcut prin chimizare, mecanizare. Aici avem o problemă, cu instruirea fermierilor. Sperăm ca în viitorul apropiat, legea camerelor agricole să existe și să și fie pusă în aplicare, fiindcă fermierii noștri au nevoie de consultanță agricolă, de cunoștințe agricole, fiindcă fără cunoștințe agricole nu se poate face agricultură. Dacă avem tot ce ne trebuie, mai e necesar să ne organizăm și apoi mai rămâne doar de a aduna fermierii în cooperative sau asociații de interes. Nu trebuie înțeles în sens de fost CAP. Fiecare este cu ferma lui, dar la valorificare ne adunăm, fiindcă una este să impui un preț la 500 tone de grâu, și alta este să impui preț la 5.000 sau 50.000 tone de grâu. Acest fapt trebuie înțeles. Vestul a luat-o de mult timp înaintea noastră și, nevoia ne învață, dacă nu imediat, pe parcurs. Eu am convingerea că nu se poate altfel, și fermierul, chiar dacă spune că nu se pot împăca între ei, veți vedea că nu mai durează mult și se vor împăca între ei, fiindcă nevoia ne va obliga să facem acest lucru. Nimeni nu-l poate încurca pe altul: fiecare fermier este cu ferma lui, cu bugetul, producția, cu tot, dar la valorificare se face în comun, pentru că având o cantitate mai mare, poți impune un alt preț. Prevăd că acesta va fi viitorul, fiindcă nu se poate altfel. Să facem o similitudine cu biologia. În biologie, cine nu se adaptează, dispare. Asta este legea selecției în natură și, comparativ, cu fermierii, cine nu se va adapta, va dispărea.
- Am o întrebare. În cazul producțiilor legumicole, periodic se fac niște tratamente pentru prevenirea bolilor. O fermă mai mare își permite să aducă specialistul pentru efectuarea tratamentelor, dar o fermă mai mică, nu. În acest caz, fermierul poate are tendința să nu respecte întocmai rețeta și face o soluție mai concentrată. Asta va însemna o cantitate mai mare de reziduuri la legume și fructe?
- Da, este obligatoriu să se facă tratamentele pentru prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor. Nu cu concentrația substanței este problema și a reziduurilor. Există o limită maxim admisă. Când folosești un pesticid, de exemplu, ai tratat astăzi și pe etichetă spune care este timpul de pauză: 2, 4, chiar și 28 de zile, depinde de substanța activă și la ce cultură se folosește. Aceste limite maxim admise sunt stabilite prin lege. Problema este că nu se respectă acest timp de pauză. Astăzi ai tratat o roșie, peste două zile mergi cu ea în piață, chiar dacă timpul de pauză este, poate, de o săptămână. Adică, nu se respectă legislația. Eu am o vorbă: noi, fără chimicale, nu putem. Dacă se îmbată șoferul și face un accident de circulație, nu desființăm mașina. Dacă cineva nu folosește cum trebuie pesticidele, nu desființăm pesticidele, fiindcă nu putem fără ele. Toată lumea vrea fructe de calitate, produsele agricole să aibă aspect comercial. Asta nu se poate face numai cu agricultură biologică. Este o dorință, dar n-avem cu cine s-o facem.
Sunt și eu un promotor al agriculturii biologice, dar să fim realiști, să vedem cu cine avem de lucru. Peste 90 la sută din agricultură este agricultură mare. Populația la nivel global este în creștere vertiginoasă și nu se poate ține numai cu agricultură biologică: n-ai forța de muncă necesară, n-ai randamentul necesar. Revenind la reziduuri, problema este că, noi avem în România Programul național de monitorizare a reziduurilor de pesticide. Să avem în vedere în primul rând de restricțiile impuse de UE în acest sens, care, de departe sunt cele mai dure din lume, iar noi trebuie să ne aliniem la acestea. Așa cum la combustibil am avut combustibil cu non euro și am ajuns la euro -5 sau 6, și la pesticide, limitele maxim admise au tot scăzut, cu scopul de a consuma produse tot mai salubre. În ultimii ani, limitele maxim admise au scăzut de 10 ori, chiar de 100 de ori. Asta înseamnă că dacă astăzi aș găsi un produs care nu corespunde, în urmă cu 5 ani a fost valabil, dar acum sunt altele limitele, cu produse mai sănătoase. Nerespectarea acestui timp de pauză și a dozei, fiindcă timpul acesta de pauză s-a stabilit în condițiile în care s-a utilizat produsul în doza și la cultura prevăzută în lege, dacă doza s-a dublat sau triplat, drept consecință, și timpul de pauză se modifică. Noi avem două laboratoare, în partea de vegetală, a Ministerului Agriculturii. Cei de la medicină veterinară au mai multe laboratoare. Prin departamentele lor, prin direcțiile de sănătate publică, siguranța alimentelor, și ei verifică alimentele, alături de noi. Dar sarcina, în ferme și până ce se iese de pe poarta fermei, este a noastră. Noi urmărim cine utilizează, cine comercializează, cine aplică, cum aplică. Se pare că la începutul anului viitor se va pune în aplicare programul de inspectare a aparatelor de stropit, activitate de inspecție și control a aparatelor de stropit. Așa cum o să avem ITP-ul la mașini, vom avea și aici, fiindcă și aici se produc distonanțe.
Trebuie să fie aceeași doză de substanță pe întreaga mașină de erbicidat sau de tratat. Am înțeles că vor apărea și primele laboratoare pentru verificarea acestor utilaje. Sperăm ca și județul Mureș să aibă unul, și așa ar fi și logic, având cel mai bun potențial agricol din centrul țării. Drept consecință, aceste aparate de stropit vor fi verificate o dată la 5 ani. Aceasta este problema sub aspect legislativ. Că le place sau nu producătorilor agricoli, este o altă problemă. Pesticidele sunt un potențial pericol pentru sănătatea oamenilor și este normal ca să fie reglementată utilizarea de aplicare a legii. Inclusiv, acest laborator de control a reziduurilor de pesticide își are rostul, ca în final, să fie produse pe masă tot mai salubre, mai sănătoase. Repet: cine importă, cine comercializează, cine utilizează, prestează servicii, sunt urmăriți de noi, inclusiv prin aceste două laboratoare. Vom avea o sarcină în plus cu verificarea aparatelor de stropit. Prin programul național de monitorizare sunt urmărite toate speciile de plante, se ridică probe din piețe. Faptul că ar trebui să fie un număr mai mare de laboratoare pentru a se face mai multe determinări, asta este o problemă de logistică. Noi facem anual peste 1.000 de analize. La roșii am avut problema aceasta, de stimulare a producției de roșii. Am avut peste 200 de analize în anul trecut. Banii se dau de la buget și este bine că se promovează producția de fructe, sau de legume românești. Cine finanțează pune și condiții. Una dintre acestea este respectarea limitelor maxime a reziduurilor de pesticide, dar și altele, legate de suprafață.
- Reziduurile de pesticide dispar sau nu de pe plante?
- O parte, cele de la suprafață, dispar, dar intră și în fructul plantei. Trebuie să se știe un lucru: degradarea pesticidelor la plante este un proces biologic, care se produce în timp. Dacă astăzi este depășită limita maxim admisă, este o limită de pesticide care se consideră acceptabilă pentru sănătatea populației, iar această limită tot scade. Peste câteva zile se pune altfel problema. Am avut discuții pe tema asta, cum că, dacă limita este depășită, se aruncă marfa la gunoi. Nu este așa. Fiind un proces biologic, dacă astăzi nu se încadrează în limite, peste o săptămână poate să fie consumabil. Dacă între timp se alterează produsul, asta nu mai este problema noastră. După ce noi am constatat neconformitatea, sigilăm, interzicem comercializarea, ridicăm probe după câteva zile, și în momentul în care a scăzut sub limita maximă, se pot comercializa produsele. Trebuie să avem un discernământ, nu putem limita nici veniturile și să devenim o frână pentru producători, dar îi ajutăm, prin consiliere, să respecte legislația. Aici este și rolul nostru, până la urmă.
Mai avem și această latură a activității noastre, de sancționare a celor care nu respectă legea. Dar acum suntem priviți ca parteneri, fiindcă nu ne dorim să-i sancționăm pe fermieri, ci să-i sprijinim. Mai întâi le oferim o consultanță de specialitate, oferim soluții tehnice, în cele din urmă, în caz că nu se respectă, se trece la sancțiuni. Mai trebuie avut în vedere un aspect. În regulamentul UE, dar și în ale noastre, trebuie să se știe că există mai multe căi de alertă, sau de periculozitate a factorilor generali, nocivi, boli. Sunt diferite grade de risc, printre care și nivelul mediu, iar pesticidele sunt trecute la riscuri reduse. Sunt lanțuri de magazine care și-au impus restricții mai dure decât prevede legea. Dar fiind vorba un contract comercial între două societăți, în contract se poate specifica și se asumă răspunderea prin semnarea contractului. Tot cu risc redus sunt de exemplu corpuri străine în produse, cum ar fi de exemplu în pâine. Aceste cazuri se tratează de la caz la caz, specific. Dacă produsul nu este conform, nu poate să apară pe piață.
