Sâmbăta trecută a avut loc, în sala mică a Palatului Culturii, un spectacol deosebit, de muzică de calitate cu adevărat. Deși poate era prea mică sala pentru talentul interpreților și calitatea lor care ne aduce aminte de festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia, dar și de atmosfera cenaclului Flacăra, promovarea pieselor de pe albumul „Cântece din cochilii" ale reghinencei Angela Mariașiu, în compania celebrului Virgil Popescu, efectiv creatorul cântăreței Oana Sârbu, căruia ea îi datorează absolut toată cariera ei, el fiind cunoscut și din piesele scrise altor cântăreți, dar mai ales ca excepțional instrumentist în spectacole de jazz, alții care au cântat la chitară fiind Vlad Crețu, chitară bass Vlady Săteanu, percuție Berti Barbera, clape Lyuben Gordievski. Susținută de maestrul Virgil Popescu, el mărturisește, după prima audiție, era clar, nu mă lăsase indiferent. „După a doua audiție deja aveam câteva preferințe, după a treia audiție au apărut alte preferințe, iar după a patra, îmi era foarte clar, îmi place muzica semnată de Angela Mariașiu! Poate că suportul armonic cu care însoțește liniile melodice inspirate, fiind asemănător cu al meu, să mă fi făcut să-i simt muzica foarte apropiată de sensibilitatea mea, sau poate genurile abordate, bossa, Colind de toamnă, Cântec din cochilii, balada Doar, Iartă-mi privirea, Ia-mi inima, care îmi sunt foarte dragi. Cert e că acest cd a trecut testul suprem, ascultat în mașină! În cazul meu, dacă nu simt nevoia și plăcerea de a asculta o muzică în mașină, la drum lung, înseamnă că nu corespunde preferințelor mele".
Alte gânduri despre interpretă, pe care le-a selectat colega din presă, Erika Mărginean, fiindcă în pagina de cultură vom relua interviul mult mai lung, pe care eu însămi l-am făcut mai demult cu celebrul compozitor Virgil Popescu, publicat în cartea mea, rețin ce spune Ștefan Mardare, profesor de canto, despre cântăreața de excepție Angela Mariașiu, o folkistă în genul Adrianei Ausch. Unul din puținele cântece unde inima e prezentă nu doar ca un cuvânt, să fie acolo în text. Finețea și inteligența textului are o interpretare pe măsură.
Mai bine zic ceva de oamenii de Neanderthal decât despre cei de radio. Am tot ascultat cd-ul de mai multe ori. „Sper să n-o facă și marile noastre dive, având în vedere vidul dintre urechi", încheie declarația muzicianului celei care i-a fost dată, Grama Imola. Ceea ce este cert e că spectacolul a sunat ca la marile festivaluri de muzică ușoară și folk, un loc mai adecvat fiind poate un spațiu deschis, în aer liber.
