- Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop - avocat -
- Timp de peste o jumătate de secol, practic, Statusul n-a existat, iar acum revendică peste 2.000 de clădiri istorice din Transilvania.
- Așa este. Marea anomalie apare la 1 august 2001, când Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr. 2179/2001, a pronunțat sentința civilă nr. 1515/2001 și a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba-Iulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, “ca fiind una și aceeași persoană juridică, îi revin atribuțiile, drepturile și obligațiile în virtutea continuității de drept”. În acest proces, pârâtul statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu a fost reprezentat în instanță și nici nu a făcut recurs la hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța de fond. Judecătorul ungur a pronunțat sentința civilă nr. 1515/2001 în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii nr. 21/1924 s-a ajuns ca Statusul Romano-Catolic să devină (ceea ce nu a fost niciodată) persoană juridică și apoi să revendice și să obțină un număr uriaș de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate! Această sentință trebuie anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecințele anulării ei. Legea nr. 21/1924 precizează la art.1 că: “persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege”.
Apoi, prin Încheierea civilă nr. 5348/2005, pronunțată în data de 25 noiembrie 2005, în ședința Camerei de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca, fără citarea părților și fără dezbateri, s-a dispus dobândirea calității de persoană juridică pentru Fundația Statusul Romano-Catolic din Ardeal, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr. 5.
În perioada post-decembristă au fost retrocedate mii și mii de imobile fără ca în dosarele acestora să existe actele originale de dobândire a lor. Din păcate, Parchetul și Direcția Națională Anticorupție au refuzat și refuză să facă cercetări penale în aceste cazuri de împroprietăriri și să apere interesele statului român. Se ocupă în schimb de călători de tren fără bilet, fraudă de 56 lei de către o ceferistă care este și condamnată pentru “fapta gravă de delapidare la 3 ani și 6 luni închisoare”, se ocupă DNA de acea femeie în vârstă de 70 ani din Nordul Moldovei, că a dat unui judecător 10 ouă de găină. Adusă din Nordul Moldovei cu avocați, aruncată apoi pe scările DNA, amărâtă, flămândă și fără bani pentru bilet de întoarcere.
- Problema este că multe din aceste clădiri, azi retrocedate sau în diferite stadii de retrocedare, nu numai că n-au fost niciodată în proprietatea Statusului ori a Bisericii Catolice, dar aveau, inclusiv în imperiul habsburgic sau austro-ungar, statut similar clădirilor publice, fiind construite din fonduri publice de acele entități înființate de Maria Tereza și Împăratul Iosif al II-lea. Istoricul Vasile Lechințan din Cluj are serioase intervenții pe acest subiect care arată într-un mod pur și simplu uimitor cât de idioți putem fi uneori.
Nu este Lechințan singurul, sunt multe cercetări și studii, unele cu semnificație juridică, numai că nu le citește cine trebuie, analfabetismul modern bântuie în instituțiile autorităților.
- După 1989, reprezentanți ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia au cerut să li se restituie “în proprietate”, în mod fraudulos, ilegal, numeroase clădiri, fapt pentru care ar trebui să răspundă penal în fața justiției pentru uzurpare de drept de proprietate. Acești reprezentanți, abuzând de interpretări inexacte și cu rea voință, au reușit să obțină multe dintre asemenea clădiri, în această situație aflându-se palatele unor licee din Târgu-Mureș, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc. Istoricul Lechințan a identificat aceste fonduri constituite și din contribuția românilor transilvăneni, prin robote iobăgești, dijme și impozite, prin taxe școlare: Fundus Studiorum (Fondul/Fundația de Studii/Învățământ, în maghiară: Tanulmányi alap); Fundus Religionum (Fondul/Fundația de Religie, în maghiară: Vallás alap); Fundus Stipendiorum (Fondul/Fundația de Burse/ de Stipendii, în maghiară: Ösztöndíj Alap), acestea fiind cele mai importante, precum și altele mai mici: Fundus Scholarum Elementarium (Fondul/Fundația pentru școlile elementare); Fundus Regii Catholici Orphanotrophii (Fondul/Fundația Orfelinatului Regesc Catolic [de la Sibiu]) etc.
Fundațiile/fondurile create pentru Transilvania au suferit un traseu istoric diferit de al celor din Ungaria, beneficiile lor fiind deturnate până la urmă în scopuri pur romano-catolice și maghiare. Astfel, aceste fundații au fost administrate de statul transilvan din 1780 până la 1866, când au fost date în administrare - nicidecum în proprietate - Statusului Romano-Catolic Ardelean, care i-a înlăturat apoi treptat și complet pe români de la beneficiile lor, producându-se una dintre cele mai mari deturnări de fonduri din istoria Transilvaniei. Este de reținut că Comitetele de administrare a Fondurilor Publice aveau în componență și alți membri, deoarece fondurile erau folosite pentru comunitate, învățătură, culte, cultură, religionare. Era membru în conducere bunăoară și reprezentantul fiscului. Chiar pe frontispiciul Liceului Piarist din Cluj apare o inscripție în limba latină care atestă faptul că imobilul a fost ridicat din fonduri publice. Scrie: liceu regesc ridicat din fonduri publice. Este o informație care ar putea schimba valul de retrocedări din Ardeal, dar nimănui nu-i pasă... La Cluj au fost retrocedate 56 de școli și instituții publice, iar acum statul plătește chirie pe acele spații. Gimnaziul din Odorheiu Secuiesc (azi clădirea Liceului Tamási Áron) a fost începută în mai 1909 și statul a alocat din fonduri publice 450.000 de coroane, iar funcționarea a fost asigurată în principal din Fondul de burse terezian. Această clădire, un adevărat palat, este retrocedat Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, care n-a avut-o niciodată în proprietate, n-a dat un ban pentru construcție, întreținere sau funcționare. Situația este identică în cazul clădirii Liceului Unirea din Tg.-Mureș, retrocedată aceleiași instituții, deși la construcție nu s-a folosit un sfanț din fonduri ecleziastice sau ale Arhiepiscopiei Catolice. Impresionanta clădire a Liceului Márton Áron din Miercurea Ciuc are o istorie cvasisimilară. Lechințan dă mai multe exemple. De pildă, în anul școlar 1905-1906 acesta beneficia, pentru funcționare, de 22.000 coroane de la stat (bani publici), 5.050 coroane de la comitat (bani publici), și câteva mii de coroane de la Fondul de burse terezian (tot bani publici). Niciun ban din partea bisericii romano-catolice din Miercurea Ciuc, căreia îi este cică “retrocedată”! Să nu mai spunem că imobilele retrocedate ilegal au fost făcute majoritar cu contribuția românilor. Satele din jur dădeau muncitori la construcții, brânză, carne... Colegiul Unirea și Bolyai din Târgu-Mureș au fost construite cu mai multă contribuție românească decât ungurească și astăzi am ajuns ca statul român să plătească acolo chirii de mii de euro pe lună! Celor care prin falsuri sau complicități au dobândit prin “restituire”. (I.C.)
(Va urma)
