NADĂȘA, O PAGINĂ DE ISTORIE DIN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Se cuvine ca la aniversarea celor 75 de ani care au trecut de când frontul se găsea pe aceste meleaguri reghinene - în special ale localității mai sus numite, al cărui locuitor mă mândresc că sunt, să fie evocată, în scop comemorativ, eroismul, vitejia și virtuțile soldaților români care s-au jertfit pe dealurile și locurile din împrejurimile acestui sat înscris în paginile de istorie a României. Astfel, la Nadășa, alături de Oarba de Mureș, Carei și alte localități ale României Mari, pierdute vremelnic, în toamna anului 1944, mai precis după 14 septembrie, s-au purtat cele mai crâncene și sângeroase lupte pentru eliberarea țării de sub dominația hitleristă și hortistă. Așa cum este înregistrată în memoria colectivă această dată istorică, atunci a venit războiul - frontul pe aceste meleaguri, înconjurându-se de glorie eroii care și-au jertfit sângele pentru eliberarea și întregirea țării, dezmembrată în acel august 1940 prin cunoscutul Dictat de la Viena. Atunci s-a scris o pagină de vitejie în cartea de istorie a românilor, pentru care eroism și jertfă trebuie să fim recunoscători.

În primul rând, trebuie evocați militarii ce aparțineau Regimentului 8 grăniceri, aparținând Diviziei 103 Munte, condusă de generalul Ilie Crețulescu, autorul cărții Peste crestele Carpaților (1968), din care făcea parte fostul căpitan Ilie Dragu, comandantul campaniei a treia din acele structuri militare menționate, care a căzut eroic pe vârful Dealului Jidovilor, la 19 septembrie 1944, împreună cu alți 59 militari din aceeași unitate militară. Așa cum rezultă din cartea memorială Eroi și martiri ai reîntregirii României Mari 1940-1945, al cărei autor este fostul ofițer V. T. Suciu, la cimitirul eroilor din Nadășa sunt înmormântați 81 de eroi, alături de alte zeci de ostași și ofițeri căzuți pe aceste locuri, fiind înmormântați în cimitirul din Chiherul de Sus și cele două Urisii (de jos și de sus), de a căror liniște se îngrijesc localnicii acelor comunități.

Ca semn al recunoștinței pentru eroii căzuți, în mod deosebit față de eroul mai cunoscut de localnici, fostul căpitan Ilie Dragu, acel loc unde a căzut la datorie a devenit toponimic prin numele dat în memoria sa, purtând numele “La crucea căpitanului”, fiind însemnat cu o cruce făcută din stejarul după care era adăpostit când a fost lovit mortal de schijele unui proiectil căzut lângă el, și ridicată în acel loc unde a și murit, de localnicii de atunci, Cocean Ioan (cunoscut sub numele de Ioănu lui Ilie) și Danciu Alexandru (cunoscut sub numele de Alexandru lui Olteanu). Legat de acest brav erou, mai amintesc doar că pentru eroismul său a fost decorat cu Ordinul “Mihai Vitezul” clasa a III-a și avansat la gradul de maior post-mortem. Alături de acest erou, în acele împrejurări au murit alți 57 de ostași români, care au fost înmormântați în cimitirul eroilor din Nadășa, precum au fost: sublocotenenții Eugen Bartolomeu și Ioan Gicu, sergenții Constantin Grigoraș, Constantin Ionescu, Nicolae Diaconescu și alți bravi ostași cunoscuți și necunoscuți, căzuți pe aceste dealuri (Jidovi, Valea Mare, Berc) și pâraie cunoscute de localnici (Coasta Mare, Găbunoaia), unde s-au adăpostit localnicii cu copiii și animalele care le-au mai rămas, ferindu-le din calea rușilor, care au făcut prăpăd în localitățile prin care au trecut cu frontul, nefiind doar eliberatori, ci și mari prădalnici, dând dovadă că nu sunt chiar atât de ortodocși pe cât se cred, fiind cu mult mai agresivi decât se credea despre ei până atunci, în comparație cu nemții, care erau mult mai civilizați, din cele relatate de foștii martori oculari ai acelor crâncene lupte, dar și de unii combatanți de pe aceste meleaguri nădășene, cu care destinul ne-a împreunat drumurile. Unul dintre acești luptători a fost fostul sublocotenent Dumitru Salade, devenit unul dintre cei mai mari pedagogi ai școlii clujene de pedagogie, iar celălalt, pe numele Eduard Costin, a fost cunoscut localnicilor de pe Mureș prin aportul său adus în plan cultural local, și care a decedat în anul 2010.

În același context omagial, se cuvine să-i evocăm și pe nădășenii căzuți pe diferite câmpuri de luptă, care nu s-au mai întors acasă la cei dragi, fiind aștepți mulți ani după terminarea războiului, în speranța reîntoarcerii din vreun lagăr sovietic, cum ar fi: Toader Cocean, Alexandru Matei, Ioan Zileriu, Vasile Trenchea, Nicolae Sima și Miron Matei. La acești eroi localnici se cuvine să-i evocăm și pe civilii martiri din sat, precum ar fi cei ce au aparținut familiei Szilagy de la Moară (Roza - mama și Berta - fiica, ambele fiind înmormântate în curtea familiei), precum și pe martirii ce aparțineau familiilor Cozma și Pușcaș, răpuși de proiectilul căzut tot în apropierea acelui loc, unde au și fost înmormântați. Cu acest prilej, îl evocăm și pe unul din consătenii care s-a constituit drept ghid pentru comandanții români, riscându-și viața, pe numele Matei Ioan, cunoscut în sat sub numele de Ioănu lui Găborelu. În acest fel, tardiv fiind, încerc să îndrept o regretabilă scăpare comisă cu ocazia documentării cărții Epopeea de pe Mureș, când alături de istoricul Grigore Ploieșteanu și colonelul în rezervă, V.T. Suciu, autorii acestei cărți, împreună cu regretatul om de spirit și cultură, fostul redactor-șef al prestigioasei publicații care găzduiește publicarea acestui articol comemorativ, Lazăr Lădariu, am primit importante informații de la acest consătean, fără ca autorii cărții citate să-l amintească, reproșându-mi în particular acest lucru. De aceea, caut să-i evoc acum contribuția, prin acest articol comemorativ, evidențiindu-i acea contribuție la cunoașterea unor date despre inamic, de care s-au folosit comandanții români și aliații lor sovietici. De asemenea, se cuvine să aducem mulțumiri tuturor celor care păstrează vie amintirea acelor momente, și pe care le-au evocat în diverse împrejurări (articole, cărți, ore de istorie etc.), construind acea imagine emblematică a satului Nadășa și a împrejurimilor sale, pentru eroismul ostașilor români și sângele vărsat pe aceste meleaguri încărcate de istorie și patriotism.

 

Lasă un comentariu