- Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop - avocat -
- Și totuși, vorba lui Lenin: “ce este de făcut?” M-ați convins că, în loc să traverseze cu succes epoca postmodernă și să-și adjudece măcar o parte din gloria interbelică, România, prin actele normative alcătuite de legiuitorii săi postrevoluționari, reface structura de proprietate a Evului Mediu.
Ca să facem haz de necaz, Lenin a murit și nu a mai răspuns la întrebare, deoarece el a făurit, prin Bella Kun, Republica comunistă a “Sfaturilor Ungare”, vedem că îi sunt urmate și acum.
- Este necesară, în primul rând, o măsură legislativă care să împiedice procedurile de revendicare ale bunurilor pe care Statul Român le-a răscumpărat de facto. Autoritățile statului fie nu realizează, fie sunt inconștiente, fie sunt parte la aceste complicități, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. După datele pe care le avem de la unele instituții, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică în județele Mureș și Harghita. La care adăugăm restituirea dubioasă de la Toplița pentru așa-ziși urmași ai familiei Urmanczi. Asta fără să cuprindem Hațegul, Sălajul, Munții Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate, de asemenea, zeci de mii de hectare. Au fost în jur de 200-300 de familii de grofi și conți care dețineau 80 la sută din proprietățile Transilvanei. Prin complicități și trădări, s-a ajuns să dăm județe întregi urmașilor grofilor. Statul Român trebuie, pentru Dumnezeu, să fie reașezat în drepturile sale! Pentru cetățenii săi așa cum face fiecare stat, foarte vizibil chiar, Ungaria spre lauda ei.
Acțiunea de retrocedare este nedreaptă și ipotechează total viitorul economic al României; instaurăm prin legi, pe care le aplicăm de bună voie, inechități istorice pe care le facem perpetue. Practic, ne întoarcem în epoca feudală, de astă dată cu acte în regulă și hotărâri judecătorești obținute cu generozitate de cei care nici măcar nu se așteptau. Își poate cineva imagina, în Europa contemporană, că în județul Mureș este pe cale să fie restituit (procedurile sunt avansate) satul Idicel cu tot cu casele și locuitorii săi, așa cum a fost în anul 1700, ca și versanții Jârca și Sălard, în prezent devenite așezări umane?!
Noi ne plângem astăzi de Pactul Ribentrop-Molotov, ne plângem de foarte multe alte lucruri ce ni s-au întâmplat fără să fim prezenți unde nu am fost prezenți, nu puteam reacționa. Dar astăzi, cu prezența noastră, cu mâna noastră, prin guverne trădătoare, și inconștiente asistăm neputincioși la această fraudă, care deja depășește 60 de miliarde de euro.
Este o nevoie urgentă de corelare a instituțiilor statului; cercetate arhivele, guvernul să stabilească ce să facă Arhivele Naționale; să se specializeze procurori pe această problemă, să fie specializate instanțe pe această problematică. Trebuie creată o nișă legislativă care să facă posibil revizuirea într-un anumit termen a tuturor restituirilor bănuite frauduloase. Practic, urmașii de azi ai grofilor primesc încă o dată ceea ce statul român a despăgubit după Primul Război Mondial, prin anii 1923-1927, 1931-1933. Dacă există voință, într-un an se poate reglementa situația în Transilvania, pe care o știm mai bine și unde se întâmplă vizibil lucruri necurate.
- În calitate de fost președinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș știți, cred, că fruntașii UDMR susțin că succesele dvs. în justiție ar fi un semn că statul român a decis să-i oropsească, că trebuie să-și ascută și diversifice armele, din moment ce drepturile pentru care au luptat cu atâta înverșunare sunt reversibile. Plus că au reînceput, sub forme și cu instrumente noi, vechile acțiuni de internaționalizare a problemei...
- Ca să nu părem negativiști și deferiști până la capăt, putem contabiliza și unele succese în stăvilirea acestui fenomen. În strategie a figurat strămutarea proceselor în afara Arcului Carpatic pentru ca omniprezența lobby-ului bisericesc catolic și încrengătura de interese antiromânești să mai fie și stăvilită atât de prezentă în Ardeal.
Sunt procese câștigate în revizuiri declanșate împotriva unor hotărâri irevocabile, s-a reușit până la urmă să se readucă în proprietatea statului Român cca. 80 mii ha de pădure și terenuri, repet, în procese pierdute irevocabil cu ani în urmă. Ca exemplu, 8.900 ha la Tribunalul Giurgiu, 7.000 ha la Tribunalul Botoșani (în două procese), Castelul din Arcuș la Galați, Palatul Finanțelor din Oradea (cea mai impunătoare clădire din oraș), 4.000 ha la Tribunalul Prahova, unde am avut parte de judecători corecți și aplecați spre profesie și adevăr. Dar trebuie remarcat că nu pe umerii unor persoane obișnuite ca noi, simpli voluntari, trebuie să stea treburile țării. Decidenții țării și la toate nivelele, acolo este trădarea, greșeala, indiferența la glasul țării. (I.C.)
(Va urma)
