Este o afecțiune inflamatorie cronică, fiind caracterizată prin limitarea /reducerea fluxului de aer prin căile respiratorii aeriene, limitare ce nu este complet reversibilă, este, de regulă, progresivă, asociată cu un răspuns inflamator “anormal” al plămânului la particulele nocive și gaze, fumul de țigară fiind cel mai important factor etiologic.
BPOC cuprinde două componente: 1) componenta respiratorie / obstrucție bronșică, emfizem (distrugerea alveolelor pulmonare - practic, la acest nivel se face oxigenarea sângelui venos în cel arterial, care este transportat la nivelul țesuturilor) și tot la acest nivel, respectiv bronșiole, se asociază cu producția unei hipersecreții de mucus; 2) componenta sistemică, cu complicații cardiovasculare. Țin să amintesc următoarele simptome: scăderea masei musculare, scăderea toleranței la efort, cașexie, scăderea ponderală marcată de depresie, osteoporoză (scăderea calciului în oase), creșterea riscului de diabet zaharat și o consecință foarte gravă: tumori (cancerul bronhopulmonar), precum și riscul crescut la infecții. În fiecare an, se înregistrează 3 milioane de decese.
Factori etiopatogenici cauzali și mecanismul de producere: susceptibilitatea genetică la iritanții chimici - fumul de țigară - hiperactivitatea bronșică (răspuns bronhoconstrictor anormal la fumul de țigară), iritanți de mediu sau profesionali, efort, o serie de alergeni; factori externi: infecțiile respiratorii virale, factori socio-economici, condiții precare de igienă, materiale și nutriționale (dietă săracă în nutrienți și vitamine). Bronșita cronică este o lungă perioadă asimptomatică sau puțin simptomatică / tuse cu expectorație mucoasă și mucopurulentă, ulterior, boala devine obstructivă, se agravează și survin dificultate în respirație și fenomene de sufocare.
Explorări de laborator - spirometria confirmă disfuncția ventilatorie obstructivă și contribuie la stabilirea nivelului de severitate al bolii.
Tratament - 1) tratamentul farmacologic, constând în bronhodilatatoare, antiinflamatorii nesteroide (ketonal, ibuprofen etc.), oxigenoterapie, mucolitice pentru fluidizarea secrețiilor bronșice (se rupe tusea), antoxidanți, chirurgia emfizemului pulmonar; tratamentul cordului pulmonar cronic, respectiv care afectează și inima, tratamentul complicațiilor cardiovasculare, tratamentul infecției respiratorii, tratamentul depresiei, care este domeniul medicilor psihiatri; 2) tratament nefarmacologic, constând în: reducerea expunerii la noxe, abandonarea fumatului, profilaxia infecțiilor respiratorii prin vaccinare, apoi regim igieno-dietetic, precum și activitate fizică susținută și dozată în funcție de capacitatea fizică a individului.
Simptomele respiratorii în BPOC - dispneea, adică lipsa de aer, determină pacientul să-și reducă activitatea; sedentarismul accentuează dispneea prin scăderea toleranței la efort și a obișnuinței de a face efort, tusea este cronică, însoțită de expectorație, precum și wheezing (respirație șuierătoare), somnul este fragmentat de tusea chinuitoare.
Consiliere pentru renunțarea la fumat la pacienții cu BPOC - Informațiile de bază și de educație anti-fumat vor fi furnizate de către toți specialiștii din echipa medicală (sfat minimal timp de 1-2 minute, repetat, informarea privind efectele nocive ale fumatului și efectele benefice ale renunțării la fumat. Astfel, există medicație antagonistă, respectiv înlocuitori de nicotină - plasturi, gumă de mestecat - și de reducere a sevrajului, scăzând efectele somatice ale acestuia, dar nu reduc dorința de a fuma, pentru care pacientul trebuie să fie “motivat”, consiliat.
ATENȚIE! Tratamentul BPOC este pe viață și nu se întrerupe. La cerere, pentru că provoacă agravarea bolii, sunt necesare evaluarea cardiologică și tratament cardiologic. Concomitent, deoarece inima suferă din cauza nefuncționării plămânului și al lipsei de oxigen, tratamentul BPOC este inițiat și monitorizat de medicul specialist pneumo-ftiziolog, deci tratamentul nu se face “după ureche”, ci supravegheat de medicul de familie.
În prezent, obezitatea este un factor agravant pentru această boală, deoarece plămânul va face față la greutatea suplimentară (nu se poate destinde și este comprimat de stocul de grăsime toracică și abdominală). Astfel apare sindromul de hipofuncție (hipoventilație) care duce la hipercapnie (exces de dioxid de carbon) și necesită ventilație neinvazivă.
