Deocamdată, în ceea ce privește transportul în comun târgumureșean, nu prea avem motive să ne batem în piept cu prea multă mândrie, fiindcă el se limitează la autobuze, microbuze și taximetre. Până la tramvaie, troleibuze, mai e o cale foarte lungă, iar despre metrou, nici nu poate fi vorba. Așadar, să ne referim la autobuzele noastre. Sigur că, văzute problemele din exterior, par să fie multe nemulțumiri din partea călătorilor, legate de starea autobuzelor, orarul lor de circulație. Poate că probleme sunt și în legătură cu traseele, dar, mai nou, pentru faptul că, de vreme ce, în câteva mari orașe au fost achiziționate și introduse autobuzele electrice, la noi încă se așteaptă acel moment. Vor apărea și în municipiul nostru. Dar să facem mai bine câteva referiri la comportamentul călătorilor în mijloacele de transport în comun. Nu este greu de observat faptul că în multe cazuri se aruncă în interiorul autobuzelor sau se lasă pe scaune, ambalaje de produse alimentare, flacoane de băuturi răcoritoare, pahare de unică folosință pentru cafea, se lipește gumă de mestecat pe speteaza scaunelor, se deteriorează scaunele și alte componente din interior. Cei mai mulți observă în special cazurile în care tinerii ocupă scaunele, iar persoanele în vârstă stau și călătoresc în picioare. Am asistat la o discuție în autobuz, când, o femeie insista ca un copil de circa 10-11 ani să-i cedeze locul unei femei în vârstă, care stătea alături, în picioare. După minute în șir de insistențe din partea acelei femei, copilul stătea în continuare nemișcat pe scaun, fără să reacționeze, de parcă ar fi fost un surdo-mut și nu pricepea nimic din ce i se spunea. Vezi bine, el mergea acasă, obosit după orele de școală. În cele din urmă îi dădu replica femeii: “Și eu am plătit biletul de călătorie, ca și doamna, am dreptul să stau pe scaun și nu cedez locul”. N-a cedat locul, până când a coborât din autobuz. O altă situație întâlnită frecvent este a călătorilor, și aici intră toate categoriile de vârstă, care se opresc în fața ușii, blocând astfel ieșirea sau accesul în autobuz. Sunt cazuri în care, dacă persoana care blochează accesul este împinsă la o parte, pentru ca să poată coborî din autobuz, devine recalcitrantă, fiindcă cineva și-a permis s-o îmbrâncească. O situație mai hazlie, dar și ea foarte des întâlnită, mai ales în cazul persoanelor în vârstă și mai mult sau mai puțin supraponderale, este în momentul în care coboară din autobuz, în stație. După primul pas se opresc, fără să le pese, ori fără să le treacă prin minte, că în urma lor mai coboară și alții și vor da peste ea. Situație mult mai neplăcută este, de regulă, generată de concetățenii noștri, de la mic la mare, hai să le spunem, mai rotisați. De regulă, ei ocupă locurile din spate ale autobuzelor și se încing la discuții. Autobuzul devine dominat de vociferările lor și asta generează un puternic disconfort în timpul călătoriei.
Într-un caz, relatez din cele văzute personal, un taxator dintr-un autobuz a dat jos un grup de tineri care au continuat să vocifereze, chiar și după ce au fost atenționați. Într-o altă situație, un șofer a oprit autobuzul și i-a dat jos pe doi tineri. Din ce motiv? Urcase un grup de șase tineri. După multe vociferări, țipete, înjurături, doi inși s-au luat la bătaie. După ce i-a dat jos din autobuz, unul dintre ei îl întreabă consternat pe șofer de ce este dat jos din autobuz. Primește răspunsul: ca să se bată nestingheriți, dar nu în autobuz. Un alt caz, a fost cel în care un copil de circa 10 ani, un teribilist, a vrut să urce în mașină, dar șoferul a închis ușile. Îl cunoștea bine. Copilul începe să-l înjure ca la ușa cortului. Frumos! Șoferul, cu vârsta de peste 50 de ani, a ieșit să-i aplice o corecție, dar derbedeul a rupt-o la fugă. Călătorii relatează, din cele văzute de ei, că au fost derbedei care au sărit la bătaie cu șoferul și, din acest motiv, puțini mai sunt cei care îi apostrofează. Să nu neglijăm un fapt: aceștia, de la mic la mare, nu cumpără niciunul bilet de călătorie și nici abonament, dar, uneori, îi caută pe călători prin genți și buzunare, profitând de neatenția lor, și îi deposedează de bunuri. Sigur, fiecare și-ar dori să călătorească în liniște și siguranță cu autobuzul, chiar dacă este vorba de o călătorie de câteva stații de autobuze. Dar când cineva poartă o discuție cu o altă persoană în spatele tău, sau poartă o conversație la telefon și ai impresia că ți se sparg timpanele, începi să crezi că pașii spre civilizație sunt mult prea mari pentru noi, luați așa, pe ansamblu...
