IN MEMORIAM ALEXANDRU DARIE

Distribuie pe:

A.D. - Ideea de a desena cu corpuri în mișcare se leagă. Multă vreme am vrut să fac film și, de asta, montările mele au un caracter cinematograf.

Rep. - Ce faceți de Sărbători?

- Din păcate, anul acesta, voi lucra. La un spectacol care e secret, pentru ProTV, în noaptea de Revelion. Dar nu pot să-ți spun. E un lucru special, care nu s-a făcut la noi, și care e preluat parțial de o televiziune care îl va difuza în toată lumea. Am șansa de a fi văzut de un miliard de telespectatori. În meseria asta trebuie să te grăbești, pentru că nu ai foarte mult timp la dispoziție să realizezi tot ce îți propui. Vreau să fac “Hamlet”, o mini serie din “Trei surori”, cu distribuție de platou pentru televiziune, tot cu Marcel Iureș...

- Ați realizat foarte multe, în ciuda tinereții... Deja ați pășit, practic, în anul 2000. Prin ce sistem de relații ați reușit?

- Mi-am pregătit turneele în străinătate de 10 ani, așteptând semnul libertății. Pentru mine, decembrie 1989 a însemnat o deschidere, când am avut primul agent, pe care l-am obținut în 1990, cu un plic de fotografii. A fost o serie întreagă de conjuncturi, dar, fără o pregătire, nu puteai să răzbești. Și așa e imens de greu. Poate cu această invitație minimalizantă - aderarea la UE -, am speranța că vom reintra în normal. În lumea teatrală internațională, România e privită acum ca o țară normală, nu exotică. Regizorii și creatorii români ar trebui să “tragă” mai tare. Aș dori ca toată lumea să aibă ceva mai multă răbdare. Foarte mulți oameni o duc greu, dar nu cred că înainte era mai bine. Cel mai important lucru ar fi să punem mâna să muncim. Asta e concluzia mea. Suntem singura națiune care își dorește să se întâmple ceva din senin, fără ca noi să facem ceva - așa, peste noapte. Multe națiuni au fost în aceeași situație, au strâns din dinți, au stat în corturi ani de zile, sunt lucruri care nu se știu. Le doresc concetățenilor mei o muncă plină și răbdare să ieșim din criză. Nu cred că întoarcerea la comunism, ideile, propaganda, coșmarul vor aduce fericirea României. Am fost în București-Mall, unde mă așteptam să văd o chestie pustie, cu vânzătoare super îmbrăcate, zgâindu-se în așteptarea clienților. N-am văzut 200 de proprietari de jeep-uri, ci a fost o baie de plăcere: o mare de copii, tineret, oameni obișnuiți, nu milionari. Nu aveai loc să arunci un ac.

(Fragment din interviul realizat în anul 2000)

(Din volumul “Colivia de vise”, Tipomur, 2003)

 

Lasă un comentariu