DOUĂ ȘOSELE ROMÂNEȘTI UNICAT ÎN LUME: TRANSFĂGĂRĂȘANUL ȘI TRANSALPINA

Distribuie pe:

TRANSFĂGĂRĂȘANUL

Spre toamnă, mai exact vineri, 20 septembrie, se împlineau 45 de ani de când peste munți, păduri și ape constructorii-drumari ai țării mele dragi inaugurau una dintre cele mai îndrăznețe și temerare creații inginerești din domeniul proiectării și construirii drumurilor alpine. O arteră strategică și turistică de circulație rutieră care avea să devină una dintre cele mai dificile, spectaculoase și frumoase șosele asfaltate ale lumii moderne. Ea traversează Munții Făgăraș, de la nord la sud și de la sud la nord, legând două legendare ținuturi istorice românești: Transilvania și Muntenia. Fiind deosebit de dificil de străbătut și având numeroase porțiuni în care se adeverește zicala din popor cum că ești “cu capul în nori”, perioada permisă pentru circulația rutieră și pietonală este determinată atât de prognoza meteorologică, cât și de tradiția veche de peste patru decenii. Ca urmare, drumarii țării mențin deschis TRANSFĂGĂRĂȘANUL doar în intervalul calendaristic anual cuprins între 1 iulie și 1 noiembrie. În consecință, amintita șosea este practicabilă, fără prea mari riscuri de accidente rutiere, doar 4 luni pe an. Dovadă că “porțile sale ferecate” se deschid numai atunci când în căldările adânci ale creveselor stâncilor se mai văd doar mici pete albe ale zăpezilor troienite. Apoi, din nou se închid, târziu în toamnă, după trecerea a 132 de zile și tot atâtea nopți. Atunci când iarna timpurie începe a pune stăpânire pe crestele înalte ale Munților Făgăraș. Cele două porți, “ferecate” între stâncile de granit și calcare sunt situate în apropierea Complexului Turistic Bâlea-Cascadă (din județul Sibiu), precum și dincolo de Barajul Hidroneregetic “Vidrarul” (din direcția Pitești-Curtea de Argeș). Printre numeroșii vizitatori ai muntelui aflându-se cabanieri, salvamontiști, pădurari, silvicultori, rețeliști-energeticeni, turiști, schiori, vânători-colecționari de trofee cinegetice, militari-vânători de munte, miri și mirese, nuntași și preoți. Urmează 8 luni de călătorii printre nori și cețuri, în decorul alb al zăpezilor viscolite. Pentru că spectaculosul “drumul prin aer” va fi parcurs doar cu telecabinele, pe ruta Bâlea Cascadă-Bâlea Lac și retur, cu acces pe schiuri și pe sănii spre Cabana Paltinul, cota 2.034 de metri. Cândva, reședința de protocol a familiei fostului președinte al României, Nicolae Ceaușescu, precum și a invitaților săi de onoare la vânătorile de capre negre, de cerbi carpatini și de urși bruni. Rămân, însă, celelalte tentații ale iernii, oferite de o cabană cu spații de cazare și de artă culinară, precum și de o întreagă suită de alte amenajări și construcții decupate din gheața groasă a Lacului alpin Bâlea. Între care: un hotel-restaurant, trei igluri și o Biserică de Gheață multiconfesională, în care sunt oficiate căsătorii și botezuri, slujbele religioase fiind rostite de preoții mai tuturor cultelor creștine. Dincolo de Echinocțiul Astronomic al Primăverii, cam spre sfârșitul lunii mai, zăpezile și sloiurile de gheață topită lasă loc celor dintâi flori ale Carpaților Românești.

La construcția șoselei, având o lungime de peste 150 de kilometri, s-a lucrat, fără întrerupere, 1.500 de zile și tot atâtea nopți, între anii 1970-1974, cu o medie, în fiecare 24 de ore, de 5.000 de drumari-militari, ofițeri, ingineri și maiștri civili cu o înaltă calificare profesională și științifică. Meseriile practicate de ei erau acoperite de șoferi, dulgheri, mineri, artificieri, pietrari, podari, pădurari, zidari, tâmplari, fierari-betoniștii, macaragii, buldozeriști, electricieni, sudori, lăcătuși-mecanici, tractoriști, tanchiști, hidrologi, topografi, alpiniști, aviatori de elicoptere și arhitecți-proiectanți. Pe întreaga sa lungime, cuprinsă între Vama Cucului-Bâlea, Cascada-Bâlea Lac - Barajul Vidraru, au fost presărate 8.300 de poduri și podețe, un tunel rutier, precum și 27 de mari viaducte. La dislocarea stâncilor, minerii-artificieri au folosit 6.000 de tone de dinamită și sute de mii de capse-detonatoare. Regretatul poet Adrian Păunescu (1943-2005) considera că pe Trasfăgărășan te simți ca și când te-ai afla la marginea Pământului, în care județele Sibiu, Brașov și Argeș se întâlnesc, în înaltul Cerului, cu Cosmosul!

TRANSALPINA

Între timp a mai apărut o altă minunăție de drum românesc. Și tot în lungime de aproape 150 de kilometri, șoseaua purtând un frumos nume de renume: acela de “TRANSALPINA”. Denumire sugerată drumarilor țării de păstorii cirezilor de vite și de ciobanii și băcițele turmelor de oi. Șoseaua își dă întâlnire sus, în creierul munților, atât cu “Poteca Dracului”, cât și cu “Drumul Regelui”. Drum inaugurat inițial în vara spre toamna anului 1938 de către Regele României, Carol al II-lea, și apoi modernizat în zilele noastre. Vestitul “Drum al Regelui” urcă și coboară din Jina Mărginimii Sibiului până spre Șugagul Văii Frumoase a Sebeșului-Alba Iuliei, precum și către lacul de acumulare hidroenergetică Oașa, situat la altitudinea de 1.255 de metri. Într-o zi senină, de pe “Transalpina”, în depărtare, către Obârșia Lotrului, se văd două semețe vârfuri: Șurianu și Pătru. De unde se urcă abrupt, către Pasul Urdelor, în nesfârșite serpentine întortocheate precum agrafele din părul natural al femeilor. Și astfel, drumul ajunge, la un moment dat, în înaltul nesfârșit al Cerului! Este cea mai înaltă cotă a șoselei care “despică” în două Munții Parâng, cota 2.142 metri! Tronsonul cel mai lung măsurând, între Valea Frumoasei și Obârșea Lotrului, 70 de kilometri. Chiar și numai din aceste motive, șoseaua alpină este considerată a fi una dintre “CELE 7 DRUMURI-MINUNE ALE PĂMÂNTULUI ȘI CERULUI”! Ea străbate importante zone turistice, silvice, forestiere și pastorale din două ținuturi românești: Transilvania și Oltenia, inclusiv meleagurile Novaciului și Râncii Gorjului, cu acces rutier spre Sarmizegetusa Regia, fosta Ulpia-Traiana Augusta Dacica, ridicată de romani în anul 110 e.n., centrul politic, militar, comercial și religios al provinciei romane din Dacia ocupată, descriind chipul frumos, prietenos și pitoresc al unei șosele românești, unicat în lume!

Lasă un comentariu