Ziua internațională a animalelor este sărbătorită în fiecare an la 4 octombrie, în scopul de a promova drepturile și bunăstarea animalelor, fie ele cu stăpân sau fără, sălbatice sau domestice * Data de 4 octombrie reprezintă și sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), fondator al ordinului Franciscan și protectorul ceresc al naturii și al animalelor * Primele lucrări privind drepturile și protecția animalelor au fost publicate în secolul al XVIII-lea, iar prima lege pentru protecția animalelor a fost votată de Parlamentul britanic în 1822 * Declarația Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată la sediul UNESCO din Paris, în octombrie 1978, prevăzând că „drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca și drepturile omului" și atrăgând atenția asupra respectului pe care trebuie să-l acordăm vieții în toate formele ei * Legislația din România (Legea nr.9/2008) cu modificările ulterioare interzice folosirea animalelor, indiferent de gradul de îmblânzire - născute în captivitate sau capturate din natură - în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similare * În lume trăiesc peste 7,7 milioane de specii de animale.
„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă" (Prov. 12,10)
O emoționantă „Reflecție la sărbătoarea Sfântului Francisc din Assisi, protectorul ceresc al mediului și al animalelor", a publicat părintele Ioan Lungu din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iași, argumentând, prin texte și exemple de parabole biblice, nevoia unui fel special de dragoste și respect, pe care Creatorul le-a poruncit în Sfânta Carte, dar care lipsește la mulți dintre creștinii de azi, text pe care îl prezentăm în sinteză.
Dumnezeu a scris și a dat o Lege de protecției a mediului și a animalelor, chiar de la începutul creației, atunci când le-a zis primilor oameni: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ. Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră. Cuvântul stăpâniți are înțelesul de îngrijiți.
Referitor la grija de vite, Domnul a mai spus că omul trebuie să se îndurare de vite, să ridice boul sau măgarul căzut sub povoara lui; să aducă la stăpân animalul rătăcit, să nu lege gura boului care treieră; să hrănească la masa lui și câinii, să trăiască în pace și cu toate fiarele.
Când întreaga fire va fi restabilită, „atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună, lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul, și șarpele se va hrăni cu țărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele meu cel sfânt, zice Domnul.
Biblia ne arată în multe locuri unde Domnul s-a folosit de animale pentru a trimite solii și ajutoare oamenilor. Astfel: un porumbel aduce lui Noe vestea sfârșitului potopului; un corb îl hrănește pe Ilie; doi urși îl apără pe profetul Elezeu; niște lei cruță pe Daniel aruncat în groapa lor, datorită credinței lui; o balenă îl transportă pe Iona până la Ninive; un măgăruș îl poartă pe Isus la Ierusalim; niște câini lingeau bubele lui Lazăr spre vindecare, și așa mai departe.
Prin intermediul animalelor, Dumnezeu a dat învățătură oamenilor: să fie harnici ca furnica; să fie blânzi ca mielul; să fie delicați ca o gazelă; să fie înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii; să fie liberi de griji pământești ca păsările cerului; să nu rătăcească precum oile; să aibă conștiință și să nu strecoare țânțarul și să înghită cămila.
Pentru marea lui umilință, puritate, sfințenie și dragoste pentru întreaga creație, Dumnezeu l-a făcut pe sfântul Francisc de Assisi să înțeleagă graiul animalelor, să le vorbească și să le predice la fel ca oamenilor: odată a fost surprins vorbind unei mari mulțimi de păsări, de toate soiurile. Se spune că păsările l-au ascultat în liniște și și-au plecat cu umilință capetele până la pământ și prin gesturi și triluri au dovedit că omul sfânt le-a bucurat peste măsură. Apoi au format din trupurile lor în zbor o cruce pe cer, după care s-au răspândit spre toate cele patru puncte cardinale, așa cum se vor răspândi sărăcuții lui.
Sfântul Francisc din Asisi avea puterea de a învăța și dojeni animalele. Se spune că un greier făcea mult zgomot când Francisc se ruga. El a chemat greierul să stea pe degetul său și i-a spus: Acum tu să taci până eu mă voi ruga, după aceea poți să cânți din nou. Și greierul l-a ascultat.
Într-o zi, un frate i-a adus sfântului Francisc un iepure care a fost prins într-o capcană. Sfântul Francisc, scoțând iepurele din capcană, l-a sfătuit ca pe viitor să fie mai atent pe unde calcă și mai alert. Dar iepurele n-a voit să plece, ci a sărit în poala lui Francisc, dorind să rămână cu el. L-au dus pe iepure în pădure, dar el tot lângă omul lui Dumnezeu a voit să rămână. Unul din biografii săi spune că, pe patul de moarte, sfântul Francisc i-a mulțumit măgarului său pentru că în decursul vieții l-a cărat în spate și l-a ajutat să-și duca poverile; iar măgarul a plâns.
Un lup care terorizase ținutul Gubbio, omorând chiar și oameni, a fost îmblânzit de Francisc. Vino aici, frate lup. Eu știu că ești flămând și de aceea ai devenit rău; dar nu e drept să-i faci atâtea necazuri omului creat după chipul și asemănarea Creatorului. Lupul stătea smerit la picioarele omului sfânt. Promite-mi că nu vei mai ucide și ne vom îngriji de tine, să nu duci lipsă de nimic... Lupul făcu semn că a înțeles și s-a ținut de cuvânt. A devenit răsfățatul tuturor și a murit de bătrânețe. Oamenii au plâns după el ca după un prieten.
Dacă animalele ajung să facă rău oamenilor, asta o fac pentru că oamenii, ori le strică habitatul, ori nu se îngrijesc de hrana lor, așa cum a lăsat Dumnezeu la creație. Este o întâmplare adevărată, cu niște câini care lătrau după niște oameni răi care îi ațâțau. Trecând pe acolo și un călugăr bun, a scos din desagă o bucată de pâine și a împărțit-o cu ei. Imediat câinii s-au liniștit. Să nu uităm de hrana animalelor. Să nu uităm un vechi adagiu: „Fii bun cu animalele. Nu călca pe iarbă. Nu rupe florile".
În decursul istoriei, Dumnezeu a lucrat prin animale, spre folosul oamenilor. Astfel: Kir I, (sec. VI î.C.), un rege persan, a fost hrănit cu laptele unei cățelușe; Remus și Romulus, întemeietorii Romei, au fost hrăniți cu laptele unei lupoaice; Sfântul Pahomie (287-348) era ajutat de crocodilii care se făceau poduri plutitoare ca să-l treacă Nilul; Paul Pustnicul (228-343) a fost hrănit de niște corbi; sfântul Felix de Nola (353-443) a fost salvat de urmăritorii săi de un păianjen; sfântul Gil (1464- 1505) a fost hrănit de o căprioară sălbatică; sfântul Rochus (1340-1378) a fost hrănit cu ajutorul unui câine; Sir Henry Wyatt (1460-1537), aruncat în temnița din Allington, de regele Angliei, Richard al III-lea (1452-1485), cu porunca de a fi omorât prin chinurile foamei, a fost hrănit zilnic de o pisică; sfântul Ilie pustnicul (sec. IV) a fost ajutat de un măgar sălbatic să ducă bagaj greu, iar apoi de un crocodil să treacă râul; un pustnic a fost ajutat de o capră sălbatică să deosebească ierburile bune de cele otrăvitoare; niște furnici au restabilit liniștea unei biserici, scoțând afară un om turbulent.
În decursul istoriei, Dumnezeu a făcut ca multe animale să-și arate devotamentul și recunoștința față de stăpânii lor, spre învățătura noastră. Astfel: Din viața sfântului Gherasim de la Iordan (sec. VII), știm de recunoștință a unui leu căruia sfântul îi scosese o țeapă din laba piciorului, leu care i-a rămas fidel sfântului până la moarte, murind pe mormântul lui; un leu l-a cruțat pe Androcles, sclav roman, condamnat la fiare, pentru că acesta i-a scos un spin din picior; cățelușul Mariei Stuart (1587), regina Scoției, condamnată la moarte, a însoțit-o până la eșafod; cățelușul lui Mozart (1756-1791) l-a însoțit până la mormânt, unde a și murit; câinele Fido, salvat dintr-o groapă, a primit în 1957 medalia de aur pentru fidelitate și recunoștință față de salvator; o privighetoare a cântat la moarte binefăcătorului ei. (text integral - www.ercis.ro)
Curiozități... „din lumea celor care nu cuvântă"
* Gorilele pot lua de la oameni răceala și o serie de alte boli.
* Elefantul nu vede foarte bine, însă este ajutat de urechi și de nas. Poate mirosi apa de la 4 km distanță și este singurul animal care nu poate sări.
* Rechinul trebuie să înoate mereu pentru a nu se îneca.
* Nasul fiecărei pisici este diferit, astfel încât ele pot fi identificate în același mod în care oamenii sunt identificați prin amprente.
* Jumătate din porcii din lume se află în fermele din China.
* Cangurul este singurul mamifer cu picioare care nu poate să meargă cu spatele.
* Tarantulele pot supraviețui doi ani fără să se hrănească.
* Pentru fiecare om există în lume un milion de furnici.
* Aligatorii au o speranță de viață de 100 de ani.
* Alcoolul - chiar și o cantitate foarte mică - înnebunește scorpionii și îi face să se sinucidă, înfigându-și în corp acul cu venin.
* Semințele de mere și de pere conțin arsenic într-o cantitate suficientă pentru a ucide un câine. Așadar, dacă animalului dv. de companie îi plac aceste fructe, aveți grijă să i le dați curățate de semințe…
* Balena albastră cântărește cât 30 de elefanți.
* Delfinii dorm întotdeauna cu un ochi deschis. Aceștia produc sunete diferite prin care îi cheamă pe ceilalți membri ai grupului. Biologii au asemănat acest proces cu cel prin care oamenii se strigă între ei.
* O turmă de 60 de vaci poate să producă o tonă de lapte în mai puțin de o zi.
* Pinguinii Gentoo le dăruiesc aleselor o pietricică, atunci când le curtează.
* Mirosul sconcsului e atât de puternic, încât poate fi detectat de la un kilometru distanță.
* Ciocănitoarea poate să dea cu ciocul în scoarța copacului cu o frecvență de 20 de bătăi pe secundă.
* O cârtiță poate săpa într-o singură noapte un tunel lung de 100 de metri.
* Pentru că dinții castorilor nu se opresc niciodată din creștere, aceștia trebuie să roadă în mod constant obiecte, pentru a le menține la o lungime normală. Dacă nu ar face acest lucru, dinții ar crește în cele din urmă în creierul lor.
* Girafa este cel mai înalt animal de pe planetă, ea având, totodată, o limbă extrem de lungă, pe care o poate folosi pentru a se spăla în urechi.
* Un gândac de bucătărie poate trăi câteva săptămâni cu capul tăiat. În final, acesta va muri de foame.
(surse - mentalfloss.com, factanimal.com, thedodo.com)
