IUBIREA, CARTEA ȘI... SMERENIA

Distribuie pe:

“Dacă vrei să cunoști pe Dumnezeu, smerește-te până la sfârșit, fii ascultător și înfrânat în toate, iubește adevărul și, negreșit, Dumnezeu îți va da să-L cunoști prin puterea Sfântului Duh; și atunci vei știi din experiență ce este iubirea lui Dumnezeu și ce este iubirea de aproapele. Pentru a înțelege pe Dumnezeu și toată Creația Sa, NU este nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de Smerenie.

***

“Multora le place să citească cărți bune și acesta este un lucru bun, dar să te rogi, să intri în comuniune cu Dumnezeu și aproapele, e mai bine decât toate; însă cine citește cărți proaste sau gazete compromițătoare, rău famate, e lovit de foame sufletească; sufletul lui flămânzește, pentru că hrana sufletului și desfătările lui sunt în Dumnezeu. În Dumnezeu e și viață, și bucurie, și veselie, Dumnezeu ne iubește nespus, și această iubire este ascunsă prin Duhul Sfânt”.

***

“Dumnezeu ne-a dat poruncă să ne iubim unul pe altul. Aceasta este adevărata libertate: iubirea față de Dumnezeu și aproapele. Aici se găsește și libertatea și egalitatea. În ordinea lumească este cu neputință să existe egalitate - aceasta însă NU are importanță pentru suflet. NU poate să fie fiecare împărat sau cârmuitor, patriarh, egumen sau conducător. Fiecare poate însă, oricărei tagme i-ar aparține, să-L iubească pe Dumnezeu și să fie plăcut Lui, și acesta este lucrul cel mai important. Și cei care-l iubesc pe Dumnezeu pe pământ, vor avea mai multă slavă în împărăția cerurilor, și vor fi mai aproape de Domnul. Îl va preaslăvi după măsura iubirii lui”.

Sfântul SILUAN ATHONITUL (1866-1938), Este una din personalitățile marcante ale monahismului aghiorât și, în general, al celui ortodox. S-a născut în Rusia, din părinți credincioși. După diferite căderi în primii ani ai tinereții sale, o revelație a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu l-a făcut să se pocăiască adânc și să dorească viețuirea călugărească împreună cu îngerii. În anul 1982, a venit la Sfântul Munte, la Mănăstirea Sfântul Pantilimon. A primit schima mică și schima mare în anii 1892 și respectiv 1911. Viața lui în Athos, marcată de amintirea lui Dumnezeu, l-a făcut să se remarce prin nevoință și acrivie, atât în cele duhovnicești, cât și la slujirile mănăstirești. Ascultător, smerit și supus, Sfântul Siluan a câștigat iubirea celor de lângă el, dar a primit multe atacuri și din partea demonilor. După o perioadă de timp, s-a învrednicit să primească darul rugăciunii neîncetate. Cu toate că era puțin învățat, dobândise o înțelepciune rară și o experiență deosebită, prin luptele și cugetările sale. Învățătura sa, regăsită în scrieri, este adânc trăitoare și se referă la problemele vieții duhovnicești, la rugăciune, smerenie, bucurie, încercări, pace, libertate, pocăință, iubire, ascultare, cunoaștere de Dumnezeu. Din iubire de Dumnezeu și oameni, înainte de a muri, își așterne în scris, prin însemnări diferite, un mesaj umanității, strivit de absurditatea experiențelor cotidiene, de durere și deznădejde. Părintele Sofronie Saharov, este acela care îi publică toate scrierile și însemnările părintelui Siluan Athonitul. Sfârșitul pământesc a fost la fel de blând, liniștit și smerit, ca întreaga sa viață de monah athonit. Moare cufundat în timpul rugăciunii, în sunetul clopotelor mănăstirii, unde se oficia utrenia zilei. A fost canonizat de Biserica Rusă, în anul 1987

Autor de citate:

- “Duhul smereniei bucură pe Domnul mai mult decât toate”.

- “Sufletul păcătos, robit păcatelor, nu poate avea pace nici să se bucure de Domnul, chiar dacă ar avea toate avuțiile pământului...”

- “Adevărata libertate este a nu păcătui și a iubi din toată inima și din toate puterile pe Dumnezeu și aproapele nostru”.

- “Dacă vrei ca rugăciunea să se împlinească, fii smerit, sincer, curat, și rugăciunea te va...iubi, și se va... împlini”.

- “Oamenii au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ”.

Lasă un comentariu