Un tablou cu tușe clar trasate, un exercițiu de imaginație, o călătorie în timp, care ne va purta către o destinație cunoscută bine de noi, și totuși atât de diferită de cea în care trăim astăzi. Pentru el a reușit să construiască un imperiu. Pentru noi... ar fi ridicat o altfel de Românie, cea pe care o veți descoperi, pagină cu pagină, iar la final, cu siguranță vă veți întreba singuri... ce-ar fi fost dacă? Sau... ce-ar fi dacă? Pentru că niciodată să nu spui niciodată.
1. Eu sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Și când îmi dau seama că sunt prost iau pe altul, de ce trebuie să fac eu dacă nu mă pricep?
2. Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat.
3. Aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul.
4. Posibilități sunt cu găleata, atenție, nimeni nu o să vină să investească în România pentru că suntem noi frumoși, pentru că Țiriac are mustață, sau pentru că Dragnea nu știu ce face.
5. Dacă schimbi regula în timpul jocului, ți-ai pierdut credibilitatea.
6. Fără să fiu reacționar, dar mâine dimineață, pe cuvântul meu de onoare, le-aș cere viză de intrare la toți.
7. Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale? Cine sunt? Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență?
“Probabil că ar arăta cu degetul, pentru că după o lună, două, trei, m-ar fi împușcat cineva pentru că nu sunt totalitar și sunt pentru democrație, dar o democrație în două sensuri, nu numai cu drepturi, dar și cu îndatorii”, își începe Ion Țiriac cea mai savuroasă dintre poveștile sale, cea în care am trăi într-o Românie condusă de el.
Lecția nr. 1
Ion Tiriac s-a născut într-o familie simplă, dar extrem de iubitoare, o familie care l-a învățat să construiască de mic și să iubească altfel decât în filmele americane romantice sau telenovelele mexicane. Vremea aceea, viața de atunci, l-au învățat că mai întâi se toarnă fundația și abia apoi se ridică cel mai frumos turn din lume. Miliardarul, care a stat la masă până acum cu zeci de președinți de țară, șeici sau magnați ai petrolului, a învățat să stea mereu drept în fața celorlalți. Tatăl lui a murit când avea doar 11 ani, iar mama lui a muncit într-o fabrică de camioane ca să-i poată întreține pe el și pe sora lui. Pentru că nu aveau bani, la 14 ani s-a angajat, iar la aproape 15 s-a decis că vrea să ajungă campion și s-a apucat de sport. Astăzi este cel mai bogat român din lume și are lumea la picioarele lui.
“Eu am fost puțin mai norocos decât alții, e în regulă, ziua mea nu a avut niciodată 24 de ore, întotdeauna a avut 26 până la 28. Se întâmplă, nu aș sfătui pe nimeni să facă ce am făcut eu. Nu merită, nu are niciun rost. Foarte probabil că stând în scaunul ăsta pot să fiu și megaloman, și ingrat, dar nici pe copiii mei nu i-aș sfătui să facă ce am făcut eu.
Totuși, eu spre deosebire de mulți sunt și destul de deștept. Întotdeauna am spus “Domnule, sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Când îmi dau seama că sunt prost iau pe altul, de ce trebuie să fac eu?”. Uite, majoritatea se încăpățânează să facă ei.
Și totuși, în România principala problemă este că noi nu avem pe unul care să stea în picioare. Și atunci, eu nu sunt nici PSD, nici PNL, nici nimic. Iar întrebarea este, e Viktor Orbán hitleristul Europei?
Deocamdată el apără interesele Ungariei de la A la Z și, cu tot respectul, când se duce la Bruxelles, stă în picioare. Și atunci cum să-l critici pe Orban? Pe mine mă stupefiază și treaba asta. Nu sunt toți perfecți. Dar este el imperfect pentru că a făcut un contract cu Putin de 3 miliarde. Dar câte miliarde credeți dumneavoastră că are Germania cu Rusia în fiecare an? Multe de tot. Evaluați numai contractul Nord Stream, al doilea gazoduct pe care îl fac acum. Nouă nu ne trebuie fricțiuni cu Rusia în ziua de astăzi. Pentru că este lângă noi, aici la 100 de km. Și, dacă se supără cumva și îți închide puțin robinetul, apare o problemă măricică. Și dacă nu înțelegi asta din funcția pe care o ocupi și nu te pricepi, mai bine lași pe altul.
(Va urma)
