“OARE CĂRUIA DINTRE COPIII MEI SĂ-I LAS OGORUL?”

Distribuie pe:

Trăia odată un om care avea trei fii pe care îi iubea foarte mult. Nu era bogat, dar câștigând ceva bani din muncă, reuși să-și cumpere și un mic ogor. Când a ajuns la adânci bătrâneți, își spuse el: “Oare căruia dintre copiii mei să-i las ogorul? Am să-l las aceluia care se va dovedi mai înțelept.” Și i-a pus la încercare. I-a chemat pe toți trei lângă patul său, din care nu se mai putea scula, și le-a zis: “Iată, vă dau câte cinci mii de lei la fiecare. Casa noastră are o singură cameră și e goală. Cine reușește să umple mai mult camera cu lucruri cumpărate cu acești bani, acela va primi ca moștenire ogorul”. Toți trei au plecat după cumpărături. Fiul mai mare a cumpărat un snop de paie; al doilea un săculeț cu pene. Fiul mai mic a cumpărat o lumânare și o cutie de chibrituri.

A doua zi, toți trei feciorii s-au adunat în camera bătrânului, aducând fiecare ce cumpărase. Cel mai mare a împrăștiat snopul de paie, dar abia a umplut un colț de cameră. Al doilea a împrăștiat penele, dar abia a umplut un sfert de cameră. Tatăl era foarte nemulțumit. În sfârșit, copilul cel mai mic se așeză în mijlocul odăii, scăpără chibritul, aprinse lumânarea și lumina ei umplu toată încăperea. Tatăl a fost foarte impresionat de această lumină. De aceea i-a lăsat lui moștenire ogorul, întrucât se dovedise a fi cel mai inteligent.

Lasă un comentariu