Creștinismul, Iudaismul, Islamismul sunt considerate religii monoteiste - adică adepții lor cred într-un singur Dumnezeu, pretinzând că astfel se conformează cărților sfinte Biblia, Biblia Ebraică și Coranul. Dar chiar și în aceste cărți sfinte putem descoperi referințe frecvente la Dumnezeul Suprem al tuturor Dumnezeilor, prin expresii ca cele din versetul 10/17 al Deuteronomului: “Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul Dumnezeilor și Stăpânul Stăpânilor” sau în Psalmul 81/1: “Dumnezeu... (a stat în dumnezeiasca adunare și)... în mijlocul Dumnezeilor va judeca”, Psalmul 81/6: “Eu am zis: Dumnezeu sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt.”, Ioan 10/34: “Nu e scris în Legea voastră că Eu am zis: «Dumnezei sunteți?»“, Psalmul 135/3: “Lăudați pe Domnul Domnilor.” Apocalipsa 17/14: “pentru că este Domnul Domnilor”. În aceste expresii se face referire atât la “Dumnezeul Dumnezeilor” ca stăpân, cât și la faptul că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Aceste trei religii (Creștinismul, Islamismul și Iudaismul) consideră Vechiul Testament carte sfântă, fiecare dintre ele se consideră ca fiind singura adevărată și, de-a lungul timpului, credincioșii acestor religii au purtat numeroase războaie sângeroase, unii împotriva altora, “în numele Domnului” - cum au fost Cruciadele sau Jihadul. Despre astfel de războaie și despre a pretinde că doar o singură religie este adevărată, Shri Mataji Nirmala Devi spunea în cartea sa “Era metamodernă” că: “toate religiile au înflorit pe același arbore al spiritualității, dar oamenii au rupt florile și au început să se bată cu aceste flori moarte”.
În India a fost cea mai bine înțeleasă nevoia oamenilor de a se ruga lui Dumnezeu (Brahman) în diversele sale forme. Probabil, de aceea hinduismul este una dintre cele mai vechi religii existente astăzi. Este o religie, un mod de a trăi foarte tolerant cu celelalte religii pentru că găsește în ele diverse asemănări pe care vrea să le integreze. Amintim că Mahatma Gandi, marele politician care a inițiat lupta nonviolentă pentru independența Indiei, era hindus. În Hinduism întâlnim foarte mulți zei și zeițe, de aceea nimeni nu este obligat să se închine unuia singur. Zeii și zeițele din Hinduism reprezintă fiecare unul dintre multiplele aspecte ale ființei supreme absolute numite Brahman. Ființa Supremă nu stă în Rai împărțind recompense și pedepse ca în înțelegerea unor creștini, ci este prezentă în toate creaturile.
În evoluția sa, orice persoană trebuie să-și dezvolte calitățile pentru a se apropia de perfecțiunea spirituală, iar aceasta se poate realiza cu ajutorul diverselor aspecte divine simbolizate prin zeități. În Hinduism se recomandă ca practicile spirituale ale unei persoane să corespundă nivelului său de evoluție și ca acea persoană să aibă libertatea de a alege forma lui Brahman care să-i satisfacă dorințele spirituale, din multitudinea de zei și zeițe. Zeitățile sunt reprezentate printr-o complexitate de imagini care simbolizează puterile lor divine. Fiecare zeitate controlează o energie particulară, care apare sub forma unor calități. Însă în om sunt prezente și alte energii, care iau forma unor defecte ca ura și mânia, care trebuie purificate și transformate pentru a induce conștiința divină în om. În nicio altă religie din lume nu există libertatea de a alege între diversele aspecte divine.
Indiferent cum numim Ființa Supremă - Dumnezeu, Yehova, Brahman sau Allah - important este să integrăm calitățile sale. A înțelege diversitatea prin care Divinul se exprimă pare mult mai important decât a considera că mergem pe o cale unică, a unui Dumnezeu unic: măreția lui Dumnezeu se impune nu pentru că spunem că este singurul Dumnezeu, ci pentru că o apreciem și o integrăm în ființa noastră.
