Un tablou cu tușe clar trasate, un exercițiu de imaginație, o călătorie în timp, care ne va purta către o destinație cunoscută bine de noi, și totuși atât de diferită de cea în care trăim astăzi. Pentru el a reușit să construiască un imperiu. Pentru noi... ar fi ridicat o altfel de Românie, cea pe care o veți descoperi, pagină cu pagină, iar la final, cu siguranță vă veți întreba singuri... ce-ar fi fost dacă? Sau... ce-ar fi dacă? Pentru că niciodată să nu spui niciodată.
1. Eu sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Și când îmi dau seama că sunt prost iau pe altul, de ce trebuie să fac eu dacă nu mă pricep?
2. Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat.
3. Aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul.
4. Posibilități sunt cu găleata, atenție, nimeni nu o să vină să investească în România pentru că suntem noi frumoși, pentru că Țiriac are mustață, sau pentru că Dragnea nu știu ce face.
5. Dacă schimbi regula în timpul jocului, ți-ai pierdut credibilitatea.
6. Fără să fiu reacționar, dar mâine dimineață, pe cuvântul meu de onoare, le-aș cere viză de intrare la toți.
7. Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale?
Cine sunt? Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență?
“Probabil că ar arăta cu degetul, pentru că după o lună, două, trei, m-ar fi împușcat cineva pentru că nu sunt totalitar și sunt pentru democrație, dar o democrație în două sensuri, nu numai cu drepturi, dar și cu îndatorii”, își începe Ion Țiriac cea mai savuroasă dintre poveștile sale, cea în care am trăi într-o Românie condusă de el.
Lecția nr. 2
Cel mai bogat român din lume spune că nu vrea să audă de politică, dar asta nu înseamnă că nu știe exact ce ar trebui să facă pentru ca România să o ia pe drumul cel bun. Ar începe cu... TAXELE. Da, cu taxele care ne-ar aduce echilibru, nu frustrări cum se întâmplă astăzi. “Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce, a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat! Și pe urmă vezi dacă e bine sau rău ce face statul pentru tine și așa mai departe. Venind înapoi, nu e cazul, pentru că ați văzut, am fost destul de consecvent în ăștia 30 de ani, am spus nu ating politica și nu am atins-o. Însă ceea ce trebuie să ne intre în cap este că dacă ai o constituție pe care ai acceptat-o, trebuie automat să accepți și când spune Constituția că ai datorii. Iar la noi, am învățat în 28, 29 de ani să cerem, să cerem, să cerem, dar de dat, nu dăm aproape nimic. Nu este vina plebei, a poporului ăsta, ci este vina noastră sau a conducătorilor care au fost la început și nu i-au învățat pe oamenii ăștia, spre exemplu, că: trebuie să plătească taxe.
Eu am foști colegi de-ai mei, adică oameni trecuți de vârsta a treia, aproape sunt morți, dar luați înapoi, care nici în ziua de astăzi nu acceptă, oameni cu o facultate, oameni cu o cultură, cu o moralitate, cu o știință, nu acceptă treaba cu taxele. Eu nu văd în ultimii 29 de ani decât mărire de salariu, mărire de salariu cui? Celor care lucrează la stat. Ce produc cei care lucrează la stat? Sunt niște servicii care sunt absolut necesare, dar de produs, nu prea produc multe, iar taxele le plătesc tot cei care sunt la privat. Dar era foarte simplu, dacă le-a mărit salariul cu 25%, le spunea, fraților, 25% am mărit salariul, dar uite 16% trebuie să plătiți taxe. Și analfabetul dacă făcea o socoteală, tot îi rămâneau 9%, 10%, 15%, 20%, cât îi rămâneau în plus. Accepta, și dacă accepta, o dată îl educai că trebuie să plătească taxele acelea.
(Va urma)
Revista Capital
