Politica guvernului ungar, de maghiarizare a populației românești, s-a practicat și prin multe alte mijloace. Unul dintre acestea, cu implicații nemijlocite în sfera vieții spirituale, a fost cel al numelor. În această privință, Ministerul justiției al Ungariei a emis ordinul nr. 6541, din 18 februarie 1942, în care se arăta că “pentru apărarea neamului nostru (unguresc - n.n.) trebuie să folosim toate mijloacele legale (?) pentru a evita ca numărul mare al numelor cu rezonanță străină să constituie aparențe defavorabile la stabilirea numerică a populației maghiare”. Împotriva legii de stare civilă, care stabilea ca noul născut să fie înscris după religia tatălui, dacă este băiat, și al mamei, dacă este fată, autoritățile ungare au trecut pe toți copiii români nou născuți la rubricile “catolic” sau “reformat”. A fost, de asemenea, falsificată religia românilor în actele de căsătorie. La acestea se adaugă scrierea numelor românești cu ortografie maghiară, scrierea cu nume ungurești a copiilor români, în evidențele școlare, în armată etc., etc. Sintetizând acest fenomen, un document consemna, la 5 ianuarie 1943, că “în urma unor dispozițiuni date de autoritățile superioare, cu ocazia înregistrării noilor născuți, ofițerii de stare civilă nu țin cont de religia părinților, ci, în mod abuziv, îi trec în registrul de stare civilă, ca făcând parte din religia maghiară”.
Mari abuzuri au fost comise, în acest sens, cu prilejul recensământului populației din februarie 1941. Iată cum descrie aceste abuzuri învățătorul Mihai Orban, din comuna Cuta, județul Satu Mare. “Fiind numit și eu în comisia de recensământ, m-am prezentat la casa lui Brata Ioan, unde l-am întâlnit pe delegatul ungar care începuse deja recensământul; m-am așezat la masă și, uitându-mă la formularele completate, am observat că delegatul ungur a trecut pe toți, ai casei, de naționalitate maghiară. Întrebându-l de ce a făcut acest lucru, mi-a răspuns că așa s-au declarat ei, ia întreabă-i; atunci i-am întrebat că de ce naționalitate sunt și mi-au declarat că sunt de naționalitate română și că neam de neamul lor au fost români și așa vor să rămână. De cele mai multe ori, funcționarul ungur nici nu mai întreba pe cel interogat despre naționalitate, ci îi punea întrebări cu scop de intimidare ca: «Cu cine țineți, cu ungurii sau cu românii ?». La aceasta, populația, de teama represaliilor, răspundea: «Cu ungurii» și atunci erau trecuți de naționalitate maghiară. Ulterior, noul funcționar nu mai punea aceste întrebări, privind religia și cetățenia celui vizat în formulare, ci trecea, peste tot, “maghiar”. Acolo unde oamenii protestau, erau amenințați că vor fi dați afară din țară și, totodată, li se vor confisca și averile”. De notat că acest învățător a fost destituit și trimis într-un lagăr de concentrare, la Budapesta, cu următoarea acuzație: “Numitul, în decursul recensământului, pe nedrept s-a întreținut în acel local unde delegatul comisiei de recensământ executa lucrările de recensământ și, pe cei ce se declarau unguri, îi forța să se declare români (...) deci, prin acest fapt, a periclitat ordinea publică, precum și interesele superioare ale Statului, referitoare la recensământ”.
(Va urma)
