Pretutindeni trăiesc oameni și peste tot în lume trăiesc români, cu sau fără conștiință identitară, asimilați sau nu, buni sau răi, absorbiți sau nu în masa primitoare sau ostilă, privind înapoi către Patria - Mater Dolorosa - cu mânie, dor sau nostalgie. Unii - excepționali, așezând Țara acolo unde i se cuvine în concertul valorilor universale, alții - de sus, cu ifose și fițe ex cataedra, cei mai mulți - mai de jos, ori de foarte jos, din lanțurile sclaviei asumate pentru salvarea uneia sau a mai multor existențe sărmane. Diaspora înseamnă încă o jumătate de Neam românesc, milioane de suflete bejenite. Dar nu aceasta e tema, deși, căutând alte informații, aveam să aflu că numărul românilor trăitori numai în stepa cazahă, de exemplu, ar fi, oficial, 35.000, dar doar 5.000 s-au mai declarat români la ultimul recensământ și aproape toți - foști deportați în anii dramatici ai dominației URSS, sau urmașii lor - sunt asimilați și vorbesc doar rusește, aceasta fiind limba de comunicare interetnică, limba oficială de stat fiind kazaha. Mi-am amintit una dintre cele mai frumoase cărți citite în ultimele decenii, “O zi mai lungă decât veacul”, a lui Cinghiz Aitmatov, o bijuterie a literaturii universale, împletind genial “bucăți din mitologie, fragmente din istorie, frânturi de proză realistă și SF, toate într-o țesătura în care se întrevăd legende asiatice de care omenirea a uitat, și speculații asupra cosmosului într-o epocă în care prea puțini îndrăzneau să ridice ochii spre cer. (...) Câțiva astronauți aflați în spațiu într-o misiune comună, americano-sovietică, descoperă o civilizație avansată. Pe Pământ, însă, această știre este privită cu reținere, oamenii sunt dominați de «teama de o explozie spontană a conștiinței universale, în cazul că știrea privind existența unei civilizații extraterestre ar fi devenit public㻓.
Republica Kazahstan este un stat unitar cu o formă de guvernare prezidențială, care și-a declarat independența față de URSS pe data de 16 decembrie 1991. Capitala, Astana, se numește Nur-Sultan începând din primăvara acestui an (23 martie 2019), după ce noul președinte al țării, Kasîm-Jomart Tokaev, a semnat un decret privind redenumirea, în cinstea predecesorului său, Nursultan Nazarbaev, fost președinte al Kazahstanului timp de aproape trei decenii. El rămâne șeful Consiliului de Securitate al țării din Asia Centrală, liderul partidului Nur Otan și membru al Consiliului Constituțional.
Țara este împărțită în 14 regiuni și 3 orașe de importanță republicană: Nur-Sultan - orașul semnificației republicane - capitala Kazahstanului; Almaty - orașul de semnificație republicană; Chimkent - orașul semnificației republicane.
Baikonur este un oraș din sudul Kazahstanului, situat în apropierea Cosmodromului Baikonur, aflat sub administrația Federației Ruse până în 2022. Cosmodromul, numit și Tyuratam, este cel mai vechi și mai mare din lume, aflat la aproximativ 200 kilometri Est de Marea Aral.
Recent, în 25 septembrie 2019, de aici, de pe Baikonur, a plecat în spațiu primul astronaut al Emiratelor Arabe Unite, Hazza Al Mansoori (35 de ani), fost pilot de avioane de vânătoare, urmând să petreacă opt zile la bordul ISS (Stația Spațială Internațională), într-o capsulă “Soyuz”, împreună cu comandantul rus Oleg Skripochka și inginerul de zbor Jessica Meir, de la NASA. “Hazza Al Mansoori se alătură clubului foarte restrâns al arabilor care au ieșit din gravitația terestră. Au făcut-o înaintea lui prințul saudit Sultan bin Salman bin Abdelaziz (pasager al navetei americane
«Discovery», în 1985, notează «Le Monde») și sirianul Mohamed Fares (pe stația sovietică «Mir», în 1987). Ca majoritatea țărilor care au intrat în domeniul spațial, EAU au început prin achiziționarea de sateliți de telecomunicații. Ulterior, Agenția Spațială a Emiratelor, înființată în 2004, și-a propus ca principal obiectiv «dezvoltarea și ghidarea unui sector spațial de clasă mondială». În 2015 a fost creat Centrul Spațial Mohammed Bin Rashid, în Dubai. PDG și supervizor general al proiectelor sale strategice este nimeni altul decât prințul moștenitor din Dubai, Mohammed Al Maktoum”. Atât deocamdată despre acest subiect.
Apropo de românii trăitori în Kazahstan, zilele trecute, un bun prieten jurnalist aflat în Almaty (Alma-Ata, cum învățam noi la școală!) mi-a relatat o situație care sfidează orice logică și bun-simț din partea unor complete de judecată alcătuite din persoane care poartă și nume românești, abilitate să dea sentințe... nefavorabile, cu încălcarea repetată și flagrantă a legilor, în procesul interminabil vizând dreptul de proprietate asupra sediului Uniunii Cazace al celui care l-a construit aici, investind peste 2 milioane de dolari: Generalul Mare Ataman Yuri Filipovici Zaharov (ucrainean ortodox). Subiectul este delicat și stufos, nu îl voi dezvolta acum, procesele fiind pe rol. Ceea ce doresc să menționez este faptul că generalul Yuri Filipovici Zaharov este o mare personalitate a timpului nostru - investit ca Mare Ataman de însuși ex-președintele cazah Nazarbaev, invitat la Casa Albă de președintele Trump, că desfășoară o susținută activitate de mecenat pentru cazaci și cultele creștine (care probabil irită lumea musulmană), fiind singurul în drept și în măsură să păstreze și să gestioneze sediul aflat în litigiu. Iată, așadar, că “dreptatea umblă cu capul spart” și pe la case mai mari! Dar... nu ne consolează! Voi reveni.
