Una dintre cele mai brutale mijloace, pe care regimul de ocupație le-a întrebuințat pentru maghiarizarea românilor prin intermediul Bisericilor lor, a fost și încercarea - după cum se desprinde și din câteva documente deja citate - de a introduce limba maghiară în serviciul religios. După cum consemnează un document aparținând organelor de stat românești, înregistrat la Ministerul Afacerilor Străine al României, cu nr. 79128, din 9 decembrie 1940, “Preoții (români - n.n.), puțini câți au mai rămas, sunt obligați (...) să introducă limba maghiară în biserică”. Apoi, documentul arată că în bisericile “din comunele unde au fost expulzați și alungați preoții, intră preoți reformați și romano-catolici, îndemnând populația să treacă la religia romano-catolică sau reformată” - evident acești preoți străini, slujind în limba maghiară în fața credincioșilor români. Această realitate este consemnată și într-un document - referat - al Comisiei interministeriale române pentru relațiile cu Ungaria, nr. 1.120 din 22 iulie 1941, în care se arată că “în secuime și în părțile eparhiilor Oradea și Baia Mare s-a dat impunere (s-a impus - n.n.) să slujească în limba maghiară”. Aproape în toate zonele din acest teritoriu, autoritățile au impus preoților români să cânte în biserici imnul maghiar.
Alături de aceste măsuri, pentru a-și realiza planurile deznaționalizării românilor prin intermediul religiei, ocupantul a luat măsuri ca în școli, orele de religie (două ore săptămânal), pentru elevii români, să fie ținute în limba maghiară. De menționat că aceste ore erau aproape singurele momente didactice în care se preda limba română și în care elevilor li se menținea contactul cu spiritualitatea românească. De altfel, școala, ca și Biserica, a fost în centrul atenției regimului horthyst de ocupație, pe linia maghiarizării românilor. “Directorii de școală - consemna un document din 9 decembrie 1940 - opresc pe preoții caticheți să predea, în limba română, religia. Astfel, preotul Andrei Lupșa de la catedrala din Oradea a fost oprit să predea religia română în școala primară de băieți. Iar la secția română, de la Liceul de băieți din Oradea, predau profesori care nu posedă limba română. Cei doi profesori români de la această secție au fost nevoiți să plece, deoarece li s-au oferit numai 50 de pengõ din salariu și trebuiau să semneze și să recunoască că au primit salariul întreg, spunânduli-se că valahilor nu li se compete mai mult. În școlile primare, atât în oraș cât și la sate, elevii (români - n.n.) sunt constrânși să vorbească numai ungurește și să salute pe părinți și pe toți locuitorii din comună numai în limba maghiară”. După cum am menționat un caz de la Oradea - fenomenul fiind însă aproape generalizat - “în școli, părinții au fost siliți să declare în scris că se învoiesc să lase copiii lor să urmeze cursurile de religie romano-catolică sau reformată în limba maghiară”, deși erau români.
(Va urma)
