* Patriotul și omul politic Mihail Kogălniceanu spunea odinioară că există un patriotism fals, numit și “Patriotism de clopotniță”, și că trebuie să nu lăsăm ideile strâmte să ne conducă pe căile strâmte. Falsul patriotism este masca egoismului, răutății și omului mediocru care vrea să se ridice dar prin... umerii altora. Astupați-vă urechile la glasul falșilor patrioți. Astfel “Țara” va scăpa de trădători, mincinoși și de călăi.
Alecu Russo (1918-1859), scriitor român
***
* “Iisus Hristos, Domnul nostru, este peste tot (omniprezent). Amintirea Lui e vie pretutindenea, pe zidurile Bisericilor și în școli, pe vârfurile clopotnițelor și ale munților, pe toate drumurile, la căpătâiul paturilor și al mormintelor. Distrugeți ferestrele din Biserici, luați icoanele din altar și de prin case; viața lui Iisus umple muzeele și bibliotecile. Dați foc liturghierelor și cărților de rugăciuni: Îi veți descoperi numele și cuvintele în toate cărțile literaturilor. Chiar și cei ce-L blesteamă nu fac decât să mărturisească, fără să vrea, prezența Lui”.
Giovani Papini (1881-1956), critic literar, jurnalist, poet, eseist, romancier italian
***
* În anul Domnului 1970, un tânăr medic de culoare din Republica Congo a fost trimis în țara noastră pentru specializare; pentru a studia, pentru a putea fi de folos compatrioților congolezi. A lucrat și studiat timp de patru ani de zile, după care s-a întors în țara natală, asemenea unei albine, pentru a da din polenul cunoștințelor celor nevoiași și bolnavi. La plecare a fost întrebat de un reporter cum s-a simțit în România și Europa și cu ce impresii pleacă. A avut cuvinte de mulțumire poporului român pentru ospitalitatea-i bine cunoscută, dar a avut și o remarcă usturătoare: Când am venit în România aveam în suflet ideea că noi, negrii, suntem creați de Dumnezeu cu suflet negru, iar albii cu suflet alb, ca și trupurile. După acești ani de muncă de cercetare în România am constatat cu indignare că “unii români albi la trup sunt cu sufletul negru”.
“La acest adevăr trist pentru noi, românii, la această realitate crudă, nu ne rămâne decât să ne trezim din somnul indiferenței, lașității, minciunii, bigotismului, slugărniciei și să dăm de piatră cu toate cozile de topor care ne fac țara și neamul de rușine” (n.a.).
***
* Un “Scriitor”, orice ar face sau ar crede, este fiul vremii în care s-a născut. Opera lui, oricât de nouă și emancipată de ceasul contemporan ar fi, trebuie să fie un produs riguros deductibil din condițiile istorice, sociale, economice... ale timpului și ale locului. Scriitorul trebuie să se pună sub icoana timpului, să reliefeze în romanele, poeziile, comediile sale, idealul spre care tinde poporul, așa cum au făcut Eminescu și Caragiale.
Ca român și preot consider că toți care au primit de la Supremul Creator talanții scrisului, acum, când TRANSILVANIA noastră, a moșilor și strămoșilor, este pusă la mezat, s-o apărăm cu demnitate, cinste, adevăr și să prezentăm adevărul istoric fără patimă și ură, după cum ne-a învățat Mântuitorul Hristos: “Să vă iubiți unii pre alți, precum și Eu v-am iubit pe voi” (n.a.).
Gala Galaction (1879-1961), preot, scriitor, profesor universitar, academician
