1. Durerea dureroasă ne-o tratează medicul, însă de vindecat, ne-o vindecă Dumnezeu. Doar prostia românească n-are leac. Ea nici nu doare și nici nu trece. Dovadă și ceea ce se petrece în imaginara “Republică Oltenească Caracaliană”, recent configurată geografic pe tragica hartă a Țării. 2. O vorbă înțeleaptă și românească: “Dorul te-nvață a cânta; foamea te-nvață a lucra!” 3. Mergând pe același drum drept și greu al căsniciei, cei doi soți s-au iubit și sprijinit reciproc până la capătul vieții, iar când le-a venit vremea, bunii lor copii și nepoți i-au “culcat” în același mormânt din cimitirul bisericii din sat. 4. Teama de schimbare: Oamenii cunosc lumea de care urmează să se despartă, nu știu, însă, mai nimic cum va arată lumea care vine. 5. Privesc cerul nopții,/ Stele nu-s,/ Unde oare s-or fi dus?! 6. Din imensa lume vegetală a Lumii, măslinul este pe Pământ singurul arbore fructifer pe care nici bolile și nici bătrânețile nu izbutesc să-l smulgă definitiv din rădăcină. Iar dacă, cumva, tulpina lui face o scorbură, cu timpul o elimină el singur, după care continuă din nou să înverzească, să înflo rească și să rodească. 7. Când sosește luna martie, bogatul prinde mărțișoare luminoase în balcoanele luxoasei sale vilei, iar săracul în grinda de lemn a sărăcăcioasei lui case. Diferența dintre cele două gesturi fiind esențială. Cel al bogatului este unul de prea multă trufie, îngâmfare și sfidare, iar cel al săracului, din dragoste, iubire și sinceritate. 8. În graiul și în scrisul oricăror neamuri ale Pământului, neologismele nu pot fi decât de două feluri: trebuitoare și netrebuitoare. Ultimele putând fi chiar și netrebnice! 9. La bătrânețe, prietenele și prietenii ne rănesc plecând de lângă noi fără voia lor, în timp ce, în tinerețe, iubitele ne părăsesc cu voia lor! Mai corect spus: voit întâmplător! 10. După o vreme, plăcutele amintiri din anii copilăriei noastre le deșertăm într-un fel de trăistuță imaginară, plină cu povești de tot felul. Și o purtăm pe umerii noștri până la adânci bătrâneți. Totul e să avem grijă să o lăsăm moștenire copiilor, nepoatelor și nepoților care ne poartă și numele, și talentul, și perseverența, și omenia și bunul simț. Iar ei, copiilor copiilor lor! 11. Ce plăcută și irepetabilă revelație să citești scrisori vechi, cu trecute și nostalgice amintiri! Având regretați expeditori și destinatari, trecuți de mult la cele veșnice! 12. Trăim în acele vremi și vremuri când puricii se cred mai mult decât sunt ei în realitate, nerecunoscând că sunt doar niște mici și vioi paraziți scârboși, trăitori din sudoarea muncii omului și din alergatul și scărpinatul câinilor și pisicilor. Tot la fel, precum mulți dintre politicienii și demnitarii acestei lumi ca nelumea! Cei care trăiesc pe spinarea contribuabililor din țările lor. 13. A culege de pe câmpuri plantele medicinale, iar din pomi, în miez de primăvară, florile de salcâm, de soc și de tei, toate aceste preocupări sunt îndeletniciri și pasiuni vechi de când lumea. Poate de aceea se spune cum că valoarea unei cești de ceai din plantele medicinale ale florei spontane românești poate fi convertită în echivalentul unui miligram de aur! 14. La un moment dat, timișoreanul-muzician și universitar Cosmin Bălean a prezentat publicului spectator sibian, într-un inedit recital susținut în Sala Medievală “Thalia”, de pe latura principală a Cetății Fortificate, cinci variante diferite ale aceluiași instrument muzical de suflat, vechi de peste 3.000 de ani. Prin imaginea lui vizuală fiind asemănător fluierului și cavalului țăranului-oier român! Având tonalități diferite, în funcție de forma construcției sale, respectivul instrument muzical poartă arhaicul nume oriental de duduk, prin intermediul lui fiind redate coloanele sonore ale unor filme artistice celebre, precum: “Gladiatorul”, “Troia” și “Pirații din Caraibe”. 15. Cititorule, gânditutea-i vreodată că “înnegrind” pe unul și pe altul cu tot soiul de acuzații, cu minciuni și cuvinte urâte, nu faci altceva decât să te murdărești singur?! 16. Tot mai des se adeverește că a face politică înseamnă și a face bani. Dovadă că intri sărăntoc în Parlament, și devii demnitar guvernamental, și ieși multimilionar în euro, cu conturi secrete în străinătăți. După care cei mai prostănaci fac și puțină pușcărie, dar rămân cu averile lor fabuloase. 17. Ați observat ce nereguli continuă să se întâmple cu școala românească și cu grădinițele; cu manualele școlare și cu salariile cadrelor didactice; cu indemnizațiile și în general cu ajutoarele sociale pentru mamele cu mulți copii? Toate aceste nereguli la un loc te fac să spui că a fi părinți și educatori de copii în România nu-i o mare fericire! 18. Zaharia Stancu (1902-1974) era nu numai un talentat prozator și un redutabil gazetar, ci și un foarte inspirat poet. Două exemple: “Eu am crescut cu macii și stugurii pe câmp/ și mai păstrez, ca iarba,/ și-acum, sub pleoape, rouă”; “De când oamenii umblă pe lună/ îngerii nu mai vor să zboare”. 19. Dintr-o epistolă trimisă de poetul Mihai Eminescu închipuitei ale iubite: poeta năsăudeancă Veronica Micle (amândoi născuți și decedați în aceiași ani: 1850 și 1889): “Nici sănătos sunt, nici bani am”. Ce frumos spus și ce trist adevăr! Eu, prozaicul de mine, lipsit de inspirație, de talent și de cultură, aș fi scris cam așa: Sunt bolnav și n-am nici bani! Recunosc că mai urât și mai prozaic de atât nici că s-ar putea! 20. Tristeți, tardiv mărturisite. Însă extrem de expresive și de adevărate: bolnav și îngreunat de bătrânețea multor ani de trudnică viață, am devenit tot mai neharnic.
